Adio cozi!

– Vecină, hai fuga că bagă tacâmuri la Ionescu! Ia-l pe ăla mic și hai că se face coada mare!

Bunica și-a pus pardesiul peste hainele de casă, m-a înșfăcat de o mână, a luat  două plase de plastic și am luat-o la goană pe străduțe, spre magazin. Din când în când, din câte o curte ieșeau și alți vecini, grăbindu-se spre același loc.

– Ce au băgat? ne întrebau ei. Făină, ouă?

– Noi am auzit că tacâmuri, le răspundea bunica. Las că vedem noi, măcar să aducă ceva, nu mai contează.

Odată ajunși la magazinul Ionescu, ne-am așezat cuminți la coada care șerpuia printre barele ce ghidau oamenii spre tejgheaua încă goală. Nu adusese nimic, dar nu-i bai. Măcar prinsesem un loc bun, cam pe la mijlocul distanței dintre ușa magazinului și colțul străzii, așa că nu trebuia decât să stăm și să așteptăm. Nu conta ce aduceau, nu era loc de mofturi, așa că luam ce pica, nicidecum ce aveam nevoie.

Acolo, la coadă, eu am început să mă joc cu ceilalți copii care veniseră cu părinții sau bunicii lor pentru a putea lua mai multe produse din… mă rog, orice ar băga! Cei mari vorbeau câte în lună și în stele ca să le treacă timpul mai ușor.

Când în cele din urmă a sosit și mașina, coada s-a strâns ca prin farmec, comprimându-se către tejghea. Ah, au băgat făină. Săptămâna trecută tot făină luaserăm dar asta e. Luam făină, cine știe când or să mai aducă…

După ce s-a descărcat marfa, a început vânzarea.

– Dați câte un pachet de persoană, să ajungă la toată lumea! se auzi dintr-o dată un strigăt din rândurile din spate ale cozii.

– Da, da, să se dea câte unul! se găsiră imediat câțiva suporteri ai ideii, nici ei foarte bine plasați în coadă.

Mai aveam puțin, iar bunica mă strângea de mână din ce în ce mai tare. O simțeam agitată. Atunci mi-a încolțit gândul înfricoșător: Dacă nu mai prind? Și am simțit cum parcă sângele mi-a înghețat în vene.

Am tresărit puternic. Soarele care intra pe fereastră și mă mângâia pe față îmi ordona să mă trezesc. Of, ce vis! Vremurile acelea o să îmi rămână pentru totdeauna în amintire. Păcat, însă, că m-am trezit înainte să aflu dacă am reușit sau nu să prindem și noi făină…

ghiseul.roAstăzi, lucrurile stau cu totul altfel. Cozile au dispărut de mult, iar mediul online devine din ce în ce mai utilizat. Uite, de exemplu, acum se pot plăti electronic chiar și impozitele și taxele pentru cei care locuiesc în sectorul 3.

Această inițiativă a Primăriei sectorului 3 face uitate cozile de la începutul anului de la Direcția de Impozite și Taxe Locale, acestea fiind înlocuite de un ghișeu virtual, accesibil de oriunde, deschis 24 de ore din 24 și care nu percepe niciun comision. Tot aici se pot plăti amenzile de circulație, comod și rapid.

Pentru promovarea acestui serviciu nou, persoanele care își activează contul pe ghiseul.ro în perioada de desfășurare a campaniei, adică între 01.08.2013 și 31.12.2013, vor fi înscrise automat într-un concurs pentru câștigarea premiilor constând în 5 Smartphone Galaxy S4 mini și marele premiu – 1 tableta Samsung!

Așadar, adio cozi, să spunem bun venit confortului!

Tagged , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Adio cozi!

  1. Tatu Costel says:

    buna tare introducerea ! m-a dus cu multi ani in urma ! Succes !

  2. Ehe..sper incet incet sa fie si la noi la fel ca AFARA. Succes!

    • decanu says:

      Da, sper și eu. Întotdeauna m-am întrebat de ce atunci când te duci la autorități îți cer o copie după actul pe care tocmai ei ți l-au emis…

  3. Pingback: De azi nu mai stau la coadă! S-a lansat ghiseul.ro! - Mocănița cu idei — Mocănița cu idei