Mama Mița, gadgetista

hotpoint-ariston

Așa, deci, ia să recapitulez ca să fiu sigură că nu mi-a scăpat ceva… Am adăugat toate condimentele pe carne, am așezat tava pe poziția 3 și am ales de pe panoul de comandă cu afișaj electronic funcția de coacere pentru friptură. Bun! Acum să modific puțin durata pentru ca să iasă mai crocantă pe exterior, să apăs butonul de start și gata, nu mai am decât să aștept să mă strige cuptorul când termină de preparat mâncarea. O să fie gata numai bine când ajung copiii în vizită, și fierbinte, cum le place lor. Ah, acum să mă așez un pic, că mă doare tare spatele, nu prea mai pot face treabă ca pe vremuri. Bătrânețea, bat-o vina! Dar să știți că sufletul meu e încă tânăr și îmi place să țiu pasul cu tot ce este nou. Dacă nu mă credeți întrebați-i pe copii! Păi cine credeți că a ales din ofertele pentru cuptoare incorporabile și cine spuneți că a deslușit apoi tainele noului meu cuptor după ce l-am cumpărat și instalat? Nimeni alta decât mine. Am luat instrucțiunile, le-am citit cu atenție și apoi le-am experimentat. Și să știți că am reușit de fiecare dată, ce mare scofală! … Mai mult

Coșurile îți pot schimba viața

Eram colegi de serie în facultate și ne știam chiar din anul întâi. De când ne-am cunoscut am știut că între noi era ceva special. Ne căutam din ochi în fiecare dimineață când ajungeam în sala de curs ca să ne așezam unul lângă celălalt, iar în pauze ne plăcea să vorbim câte în lună și în stele și râdeam cu poftă de fiecare dată când ne trezeam spunând aceleași cuvinte, în același timp. Vroiam din tot sufletul să mă apropii mai mult de ea, să fac primul pas, dar ceva mă împiedica să fac acest lucru, deși nu mă consideram tocmai un om timid. Doream ca ea să devină prietena mea și totuși nu aveam curaj să fac primul pas. În tot acest timp refuzam cu încăpățânare invitațiile unei alte colege care mă plăcea și care tot insista să ieșim împreună. Eram într-un blocaj inexplicabil. În sfârșit, cu o săptămână înainte de vacanța de vară, știind că nu o să o mai văd o perioadă, ea fiind din provincie, mi-am luat inima în dinți și am invitat-o sâmbăta următoare în parc. Și a acceptat! Eram atât de fericit! Număram minutele până la întâlnire, îmi repetam în cap diverse scenarii de discuție … Mai mult

Un om, un brand

Sunt oameni care reprezintă un brand prin ei înșiși. Pentru că brandul personal este creat de oameni prin comportamentele lor, felurile lor de a fi și creațiile lor materiale sau spirituale. Brandul este percepție și se transmite prin tot ceea ce suntem noi în celorlalți, fie că vorbim despre modul de a ne îmbrăca, de a vorbi sau de a acționa. Dacă mă întrebați pe mine, fiecare dintre noi suntem un brand, mai mult sau mai puțin valoros, mai mult sau mai puțin promovat. Avem multe metode de a ne contura mai pregnant și promova propriul brand. Prima ar fi aceea de a încerca, în tot ce facem, să fim noi înșine, să fim originali și să nu copiem pe nimeni. Apoi, trebuie să facem ceea ce ne place în viață, astfel încât să punem pasiune în toate acțiunile noastre. Odată ce am descoperit ceea ce ne place, ne dă energie și ne face utili în ochii celorlalți, trebuie să fim activi în breasla pe care ne-am ales-o și, foarte important, să fim la curent cu tot ce este nou în domeniul nostru. Dacă avem ce împărtăși lumii, am putea să scriem o carte, sau să înființăm un blog. O … Mai mult

Gentuța cea urâtă

Am avut o istorie zbuciumată, trebuie să vă mărturisesc! La puțin timp după ce am venit pe lume, am trecut printr-o experiență traumatizantă, fiind furată de lângă familia mea și adusă aici, la magazinașul ăsta mic unde se vând genți. Mi-au rupt chiar și breteaua atunci când am fost smulsă, pur și simplu, de pe umărul celei care mă purta. Nici nu am apucat să îi cunosc prea bine pe ai mei, așa că intuiți, desigur, tristețea pe care o port în suflet. Astfel se face că, practic de când eram doar o mică gentuță, locuiam aici, trântită într-un colț al unui dulap destul de dezordonat, alături de multe alte genți. Acestea erau scoase zilnic din dulap și expuse, din câte mi-au spus, la vânzare în magazin. Ori de câte ori se întorceau seara din magazin, povesteau despre ce mare e lumea care se vedea dincolo de vitrină și câți oameni veneau zilnic să le vadă! Unele dintre ele nici nu se mai întorceau și erau tare invidiate de celelalte că reușiseră să își găsească, în sfârșit, rostul în viață. Eu le ascultam cu atenție, deși nu prea înțelegeam pe atunci prea bine despre ce vorbeau… Viața acolo nu ar fi … Mai mult

Ne dați ori nu ne dați?

halloween

De la revoluția din ’89 încoace, am importat întruna tradiții care nu ne aparțin. Pe unele dintre ele le-am adoptat chiar pe de-a întregul, deși multe voci consideră că nu am făcut bine. Ele susțin că ne pierdem identitatea împrumutând obiceiuri și sărbători care nu ne caracterizează și pe care nu le înțelegem. Precum Halloween-ul de ieri. Pot să înțeleg până într-un anumit punct pe cei care susțin păstrarea identității noastre de români, dar aș vrea să le dau și o altă perspectivă. Suntem atât de prinși în tumultul vieții, încât ratăm mult mai multe momente de liniște și fericire neaoșă decât generațiile trecute. Așa că, fiecare tradiție sau motiv de a petrece câteva momente cu cei dragi sunt binevenite. Asta am simțit eu ieri, pe când am hotărât să sărbătoresc în sfârșit Halloween-ul și, astfel, am scobit până la epuizare cei doi dovleci împreună cu băieții mei pentru a îi transforma în creaturile înfricoșătoare ale sărbătorii importate a Halloween-ului. Partea cea mai frumoasă este că am petrecut timp în familie și am construit împreună o amintire frumoasă. Ce dacă nu e o tradiție pur românească? Și, dacă stau bine și mă gândesc, Treat or trick? sună seamănă izbitor cu Ne … Mai mult

Yin și Yang

Sunt deopotrivă Yin, dar și Yang, sunt o combinație a lor calculată printr-o formulă secretă care le face, de cele mai multe ori, să coabiteze în proporții dezechilibrate și acest lucru mă afectează într-un mod negativ. De aceea, caut armonia dintre aceste două forțe primordiale cu toată ființa mea. Năzuiesc continuu la echilibrul dătător de liniște și pace dintre fațetele mele complementare. Numai că, mai tot timpul, sunt ba mai mult Yin, ba mai mult Yang și pornesc din nou în căutarea balanței aceleia ideale. Și atunci fug, ca să mă pierd mai întâi de mine pentru ca mai apoi să am puterea să mă regăsesc. Și colind pe șosele, merg zi și noapte, fără răgaz, fără să obosesc și cu o poftă de necontrolat. Secunde, minute și ore trec fără să îmi pese, ador senzația de evadare și îmi place enorm sentimentul de libertate pe care îl simt atunci atât de acut! Gonesc fără o țintă anume și mă hotărăsc în ultimul moment care va fi următoarea destinație. Alunec fără să scot niciun zgomot, într-o liniște aproape desăvârșită și, în același timp, am toată puterea de care am nevoie, atunci când am nevoie de ea. Ajung la răscruci de drumuri și … Mai mult

Darul cel mai de preț

Ne mutaserăm de puțin timp în casa visurilor noastre, situată exact în cartierul select la care am tânjit atâta timp și parcă nici nu ne venea să credem că reușisem în sfârșit să terminăm amenajările, mobilarea și decorarea cuibușorului nostru! Și eu și soția mea aveam deja o carieră bine pusă pe făgaș și, astfel, am reușit să ne permitem să locuim în această zonă elitistă. Acum puteam, în sfârșit, să savurăm senzația aceea minunată pe care numai căminul mult dorit ți-o poate oferi. Fiindcă fusesem tot timpul foarte ocupați și concentrați să terminăm de aranjat căsuța și curtea, nu apucasem să cunoaștem aproape pe nimeni din cartier, iar soția mă tot bătea la cap spunându-mi că așa este politicos, să mergem să ne prezentăm vecinilor. Așa se face că azi, văzând mașina vecinilor de vizavi parcată pe peluza din fața casei lor, mi-am luat inima în dinți și m-am dus să mă prezint, profitând de răgazul ce îl aveam în timp ce soția mea pregătea masa de seară pe care urma să o servim, cum altfel, decât în micuța, dar cocheta noastră curte din spatele casei. Am traversat strada și am bătut la ușa din lemn masiv a vecinilor noștri, … Mai mult