Câteodată câștigi, alteori… înveți

M-am născut și am crescut pe vremea comunismului, cu toate acestea copilăria mea a fost una foarte frumoasă și lipsită de griji, părinții mei făcând tot posibilul să îmi ofere tot ce se putea având în vedere contextul de atunci. Și trebuie să le fiu recunoscător pentru că au reușit să îmi dăruiască o copilărie fericită, o perioadă unică a vieții mele de care îmi amintesc cu emoție și în care încerc câteodată să mă reîntorc privind în ochii copiilor mei. Când spun copilărie mă gândesc în primul rând la joc, pentru că nimeni nu știe să facă acest lucru mai bine decât copiii. Jocul ne-a oferit tuturor bucurie, confirmări, relaționări, comunicare dincolo de cuvinte și niște momente de neuitat. De multe ori îmi revin în amintire jocurile copilăriei mele, jocuri cu siguranță mult mai simple decât cele de care se bucură generațiile de astăzi dar, cu toate acestea, la fel de pline de bucurie, energie, implicare și emoție ca ale oricărui alt copil. Dacă ar fi să aleg jocul meu preferat din copilărie, acesta a fost, fără îndoială, cățăratul în copaci. Adoram să fac asta pentru că acolo, printre crengile pomilor din curtea bunicilor mă imaginam un iscusit căpitan de vas, … Mai mult

Privind în viitor

Îmi pare bine să vă văd! Mă numesc GeForce și sunt un card video specializat în redarea graficii pentru PC-uri și ultrabook-uri. Am niște calități indiscutabile și multă ambiție, așa că vreau să ajung departe. Țin foarte mult la imaginea pe care o creez în ochii celor din jur, așa că ador rendering-ul fie el în 2D sau 3D, sunt pasionat de decoding și îmi place enorm să mă afișez în public, pe cât mai multe monitoare, dacă se poate! Și trebuie să vă mărturisesc că nu există bucurie mai mare pentru mine decât să văd privirile încântate ale celor care privesc imaginile extraordinare pe care le pot reda! Sunt foarte atașat de felul meu de placa de bază, cea care îmi dă tot ce am nevoie ca să mă integrez cât mai bine în sistemele din care fac parte. Deoarece am devenit foarte puternic, câteodată mai dau o mână de ajutor procesorului pentru a executa mai rapid operațiunile mai dificile. Sunt tare mândru de originea mea foarte bună, fac parte din familia faimoaselor plăci video nVidia, cele cărora li s-a dus faima în ceea ce privește grafica video. Cu siguranță ați auzit de celebra placă video RIVA TNT, ei bine, ea este bunica … Mai mult

Ștampila cu… mulțumesc

Nu cred să fie vreunul dintre noi care să fi scăpat în școala generală sau liceu de nesuferitele porecle pe care le ticluiau colegii mai răutăcioși. Și, de regulă, acestea nu erau unele plăcute, ci, dimpotrivă, scoteau în evidență o trăsătură de caracter sau fizică mai puțin reușită. Ca și copil sau adolescent, fiecare individ gestionează în felul său personal chestiunea asta cu poreclitul. Unii trec mai ușor peste porecle, reușind chiar să vorbească despre ele cu umor, alții însă suferă de-a dreptul din cauza lor. Convingerea mea era că, odată cu terminarea facultății și trecerea la serviciu, nu voi mai auzi despre porecle. Ei bine, aveam să descopăr că acestea nu dispar, ci se transformă în ceva mult mai periculos și anume în ceea ce numim etichete. Etichetarea este un mod agresiv de a categorisi și judeca oamenii, cu efecte foarte nocive asupra celui către care se îndreaptă, în sensul că îl poate influența într-o astfel de măsură încât să devină exact așa cum este considerat de către cei din jur. Să nu mai vorbim de faptul că etichetarea unei persoane poate deveni o piedică serioasă în calea carierei profesionale a acesteia. Mai ales în corporații, etichetarea este, însă, la mare modă. … Mai mult

Drumul de la „aș vrea” la… „pot”!

E atât de frumoasă și de specială, încât o văd imediat în mulțime, de parcă ar emite o lumină specială, într-o lungime de undă pe care doar eu o interceptez. Și atunci inima mi-o ia razna, iar stolul de fluturi din stomac își ia zborul. M-am îndrăgostit. Știu asta. Vreau însă ca și ea să știe ce simt… Vreau să fie a mea! Știu că pentru a o cuceri ar trebui să fiu un pic misterios, ba poate chiar să pozez puțin într-o persoană greu de abordat. Aș vrea să pot să fac asta, dar din nefericire nu reușesc deloc, pentru că mă topesc, pur și simplu, atunci când sunt lângă ea. Cu toate acestea o caut permanent, iar atunci când o zăresc mă îndrept imediat către ea, ca și cum aș fi manevrat de o forță nevăzută. Îi caut prezența cu toată ființa mea, aș vrea să stau tot timpul în preajma ei și găsesc orice motiv numai să pot să mai zăbovesc lângă ea măcar încă o clipă în plus. Și, apoi… aș rămâne pentru o viață întreagă! Aș vrea să îi vorbesc, despre orice, câte în lună și în stele. Aș vrea îi povestesc totul despre mine, toată viața … Mai mult

Alchimia toamnei

Din cele mai îndepărtate timpuri oamenii au fost fascinați de ceea ce numim alchimie, fie că este vorba de obținerea unor produse cu puteri miraculoase sau de transformarea metalelor obișnuite în aur. Unii numesc alchimia doctrină, alții știință ocultă, mai ales când este vorba despre aur sau găsirea elixirului vieții. Zilele trecute am fost prin parc cu băiatul meu cel mic și am observat cum natura a început să facă experimentul mistic din fiecare toamnă, transformând frunzele în aur. Alchimia toamnei ne așteaptă pe toți pe alei, prin parcuri și grădini să îi urmărim spectacolul. Împrumutând de la toamnă instrumentele magice ale alchimiei, Marius Matache și Sorin Poclitaru ne invită și ei la un spectacol de muzică și poezie, numit… Alchimia toamnei. Sorin Poclitaru își va lansa astfel noua carte, intitulată Amalgam. Biletele se pot cumpăra de la casieria Teatrului Excelsior din str. Academiei nr. 28 sau accesând Bilete.ro. Spectacolul de muzică și poezie – Alchimia toamnei –  este susținut de Hello Hotels, Domeniile Samburesti și Aqua Carpatica.

Prohibiția

– Hai, grăbește-te, să nu întârziem! Iar nu mai găsesc nicio geantă ca lumea dacă te mai moșmondești mult! Azi m-am îmbrăcat și cu rochia asta cu o culoare pretențioasă și o să-mi fie greu să mă asortez! am auzit-o strigând pe soție. – Sunt gata imediat! i-am răspuns eu, trăgând puloverul pe cap. Of, e o nebunie în fiecare dimineață până ieșim din casă. Plecăm împreună cu copiii de acasă, ei merg la școală și noi fiecare la serviciu. E o super vânzoleală prin casă și numai grija asta cu poșetele ne mai lipsea! De când trăim coșmarul legat de împuținarea drastică a resurselor planetei și trebuie să ne conformăm limitărilor impuse de la guvern, am luat-o cu toții razna, iar femeile, ce să mai spun, de când cu prohibiția genților, parcă au înnebunit complet. Cum care prohibiție? Cele mai mari puteri s-au întâlnit și au hotărât că asta este soluția, inspirându-se din Experimentul Nobil, așa cum au numit americanii interdicția alcoolului, ei fiind cei care au inventat prohibiția. Astfel, an după an, se declară prohibitive anumite alimente sau produse pentru a încerca să mai salvăm ce putem din resursele planetei ăsteia. Așa se face că, de vreo zece ani, este interzisă, pe lângă altele,  … Mai mult

O nouă șansă

Îmi amintesc de o experiență pe care am trăit-o pe vremea când eram în facultate. Într-o seară, o conduceam pe prietena mea de atunci acasă și stăteam de vorbă în autobuz. La un moment dat, ea a simțit o smucitură suspectă și și-a controlat geanta, observând că îi lipsea portofelul. Am dat alarma imediat în autobuzul care tocmai oprise în stație și am imobilizat pe un bărbat suspect aflat chiar lângă noi. Deși l-am percheziționat, el nu avea portofelul asupra lui, probabil că se folosise celebra schemă prin care obiectul incriminator a fost dat din mână în mână și cel care îl primise coborâse deja din autobuz. Spre surprinderea noastră, la următoarea stație nu s-au deschis ușile și, pe la șofer, s-a urcat un polițist, alertat probabil de cineva care coborâse la stația dinainte. Așa că am plecat împreună cu suspectul la secția de poliție. Aici începe partea care m-a impresionat din întâmplarea asta. Pe când noi dădeam declarații, un alt polițist încerca, prin „metode specifice”, să smulgă mărturisirea faptei de la suspectul nostru. Culmea era că noi auzeam, din cealaltă încăpere, strigătele de durere ale presupusului hoț din buzunare. În momentul în care noi am terminat și am ieșit … Mai mult