Liftul pretențios

Nu știu dacă ați dat vreodată de un lift din acela care piuie în momentul în care este depășită masa maximă admisă. Ei bine, eu am unul dintre aceste lifturi la serviciu și azi chiar mi-a adus aminte de o întâmplare amuzantă legată de această funcționalitate. Acum vreo 2 sau 3 ani, mă aflam într-o deplasare cu serviciul la Londra și eram cazat la ultimul etaj al hotelului. Într-una dintre dimineți, coboram spre restaurant ca să iau micul dejun, iar liftul, fiind ora de vârf, se oprea la fiecare etaj și urcau una sau două persoane. Așa se face că, pe la etajul 5, mai era loc doar de o singură persoană. Liftul se oprește conștiincios și la etajul 4, se deschid ușile și se urcă o doamnă un pic mai corpolentă. În acel moment, se produse imprevizibilul: se auzi semnalul acela sonor care anunța că a fost depășită limita de greutate. Doamna se uită un pic nedumerită la noi, apoi îi pică fisa că ea era cauza alertei, așa că zâmbește ușor stânjenită, conștientă de colăceii în plus pe care îi purta și se dădu jos din lift. Ușile se închid și pornim cu elan către etajul 3, acum parcă un pic scoși din plictiseala coborârii care … Mai mult

Descoperind România – Cetatea Alba Iulia și Salina Turda

Cetatea Alba Iulia Dacă e un lucru care m-a impresionat cu adevărat în vacanța de vară din 2013, acesta este vizita făcută la Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia. Nimic nu prevestea revelația pe care urma să o avem în momentul când am trecut podul prin care am intrat în cetate. Chiar și planul zilei a 4-a mi-a fost dat peste cap, întrucât eu socotisem că plecăm din Sibiu, ajungem pe la 11 la Alba Iulia, stăm o oră – două la cetate și apoi plecăm spre Cluj via Salina Turda. Numai că lucrurile nu au stat așa… De la intrarea pe poarta cetății am fost cuprinși de o stare de bine extraordinară, era ca și cum ne-am fi întors la o veche vatră, deși nu mai fusesem niciodată acolo. Locul ăsta are o energie nevăzută care te face să te simți român și mândru de asta! Am fost impresionați de felul minunat în care se prezintă toată partea de sud a cetății, cea care a fost renovată prin absorbția de fonduri europene. La intrare te întâmpină cele două biserici, una ortodoxă și una catolică, ambele impunătoare. Urmează apoi drumul către coloana ridicată pe locul unde au fost trași pe … Mai mult

Ne dați ori nu ne dați?

halloween

De la revoluția din ’89 încoace, am importat întruna tradiții care nu ne aparțin. Pe unele dintre ele le-am adoptat chiar pe de-a întregul, deși multe voci consideră că nu am făcut bine. Ele susțin că ne pierdem identitatea împrumutând obiceiuri și sărbători care nu ne caracterizează și pe care nu le înțelegem. Precum Halloween-ul de ieri. Pot să înțeleg până într-un anumit punct pe cei care susțin păstrarea identității noastre de români, dar aș vrea să le dau și o altă perspectivă. Suntem atât de prinși în tumultul vieții, încât ratăm mult mai multe momente de liniște și fericire neaoșă decât generațiile trecute. Așa că, fiecare tradiție sau motiv de a petrece câteva momente cu cei dragi sunt binevenite. Asta am simțit eu ieri, pe când am hotărât să sărbătoresc în sfârșit Halloween-ul și, astfel, am scobit până la epuizare cei doi dovleci împreună cu băieții mei pentru a îi transforma în creaturile înfricoșătoare ale sărbătorii importate a Halloween-ului. Partea cea mai frumoasă este că am petrecut timp în familie și am construit împreună o amintire frumoasă. Ce dacă nu e o tradiție pur românească? Și, dacă stau bine și mă gândesc, Treat or trick? sună seamănă izbitor cu Ne … Mai mult

O lecție de istorie poloneză

Legia Varsovia Steaua

Aseară m-am uitat și eu, precum o țară întreagă, la meciul Legia Varșovia – Steaua, o partidă care a avut o miză extraordinară, accesarea grupelor UEFA Champions League. Mai presus de comentariile sportive, dincolo de bucuria de a vedea o echipă românească din nou în elita fotbalului european, eu am avut impresia că particip la o lecție de istorie. Dați-mi voie să vă explic. Încă dinainte de începerea meciului, în timpul relatărilor și interviurilor de la fața locului, am simțit că publicul polonez este unul deosebit. Odată cu fluierul de start al meciului, fiecare suporter din tribună a intrat parcă într-o transă din care nu avea să iasă până mult după terminarea meciului. Felul în care publicul polonez știe să își încurajeze echipa este unul extraordinar! După numai 9 minute, scorul era 2-0 pentru Steaua și îmi închipui liniștea care s-ar fi așternut peste un stadion din România. Ei bine, pe stadionul din Varșovia acest lucru nu a contat, entuziasmul și susținerea suporterilor față de Legia a fost una continuă, consistentă și necondiționată. Iar în teren, jucătorii nu au avut niciodată capul plecat și nici nu au dat senzația că au renunțat la luptă. Slavă cerului că meciul nu a mai … Mai mult

Descoperind România – Parcul Astra din Sibiu și Biserica Fortificată din Cisnădioara

muzeul astra sibiu

Ziua de 3 august a fost dedicată Sibiului și împrejurimilor acestuia. Am vizitat Muzeul Astra din Sibiu și Biserica Fortificată din Cisnădioara aflată la foarte mică distanță. Muzeul Astra din Sibiu Este a doua oară când vizitez Muzeul Astra și de fiecare dată a fost o reală plăcere. Locul este foarte bine îngrijit, iar casele și uneltele satului românesc din diverse zone te duce într-o perioadă a începuturilor, atunci când pentru a mânca nu trebuia doar să dai o fugă la supermarket, ci chiar trebuia să muncești din greu, fizic, pentru a pune ceva pe masă. Sunt practic două zone separate de un lac. În partea situată la intrare se găsesc în special gospodării, iar în zona de după lac mai ales unelte precum mori de apă sau mori de vânt și un frumos muzeu al căruțelor. La trecerea pe lângă lac există o zonă în care te poți odihni puțin admirând priveliștea oferită de lac, pentru a căpăta energie și a continua explorarea în extraordinara lume a satului românesc. Biserica Fortificată din Cisnădioara De la Muzeul Astra, urmând drumul spre Păltiniș, se face stânga prin pădure după vreo 3 km spre Cisnădie. Drumul este foarte pitoresc și, odată ajunși în … Mai mult

Descoperind România – Transfăgărășan, Bâlea Lac, Palatul Brukenthal din Avrig și Sibiu

Transfăgărășan

Pe 2 august m-am trezit dis de dimineață, plin de nerăbdare. În sfârșit aveam să parcurg Transfăgărășanul, una dintre destinațiile la care visam de mult. Transfăgărășanul Așadar, după micul dejun ne-am pus la drum, iar vremea părea să țină cu noi, era senin și cu câțiva nori albi, de vreme bună. Este foarte important să prinzi vreme bună pe Transfăgărășan, altfel nu te poți bucura pe deplin de priveliști. Transfăgărășanul în totalitatea sa are 150 km și începe în Bascov, lângă Pitești și se termină la Cârțișoara, însă drumul cu adevărat spectaculos începe de la Barajul Vidraru. După un drum de vreo 15 km care merge exact pe conturul lacului de acumulare Vidraru, începe drumul cu adevărat spectaculos. Odată ajunși pe culmile munților Făgăraș am fost pur și simplu copleșit de frumusețile care ni s-au dezvăluit parcă dintr-o dată. Muntele se descoperea în fața noastră în toată măreția lui. Numai cine nu a fost acolo nu înțelege acest sentiment pe care îl ai, m-am simțit dintr-o dată mic poate din cauză că sufletul și mintea mi-a fost umplută de măreția naturii. Nu știam ce să facem mai întâi, să ne bucurăm ochii de peisajele încântătoare sau să facem poze. Am … Mai mult

Descoperind România – Mănăstirea Curtea de Argeș, Cetatea Poienari și Barajul Vidraru

În prima zi, 1 august, ne-am propus să vedem trei obiective și anume Mănăstirea Curtea de Argeș, Cetatea Poienari și Barajul Vidraru, urmând să ne cazăm în Poienari la Pensiunea Irina, pentru a pleca în ziua următoare cu forțe proaspete pe Transfăgărășan. Pensiunea aceasta este foarte frumos poziționată iar curtea este întreținută bine până în cele mai mici detalii, cu gazon englezesc, flori, leagăne, grătar, loc de joacă pentru copii și chiar un teren de fotbal sintetic. Un loc pe care îl recomand și în care aș mai reveni. Mănăstirea Curtea de Argeș Despre Curtea de Argeș cred că sunt puține lucruri de adăugat. Toată lumea cunoaște povestea ei, precum și legenda Meșterului Manole și a Anei, cei care au cunoscut eternitatea prin înălțarea acestei mănăstiri fără seamăn de frumoasă, contopind dragostea pamântească cu focul creației, prin sacrificiul suprem. Foarte pe scurt, mănăstirea a început să fie construită la ordinul lui Neagoe Basarab și finalizată în 1526, pe timpul domniei lui Radu de la Afumați. Biserica și celelalte clădiri ale ansamblului se află în stare foarte bună, o veste îmbucurătoare fiind faptul că, la momentul când am vizitat locul, se lucra intens la restaurarea ei exterioară. Câțiva lucrători de la restaurări monumente … Mai mult