Câteodată câștigi, alteori… înveți

M-am născut și am crescut pe vremea comunismului, cu toate acestea copilăria mea a fost una foarte frumoasă și lipsită de griji, părinții mei făcând tot posibilul să îmi ofere tot ce se putea având în vedere contextul de atunci. Și trebuie să le fiu recunoscător pentru că au reușit să îmi dăruiască o copilărie fericită, o perioadă unică a vieții mele de care îmi amintesc cu emoție și în care încerc câteodată să mă reîntorc privind în ochii copiilor mei.

Când spun copilărie mă gândesc în primul rând la joc, pentru că nimeni nu știe să facă acest lucru mai bine decât copiii. Jocul ne-a oferit tuturor bucurie, confirmări, relaționări, comunicare dincolo de cuvinte și niște momente de neuitat.

De multe ori îmi revin în amintire jocurile copilăriei mele, jocuri cu siguranță mult mai simple decât cele de care se bucură generațiile de astăzi dar, cu toate acestea, la fel de pline de bucurie, energie, implicare și emoție ca ale oricărui alt copil.

Dacă ar fi să aleg jocul meu preferat din copilărie, acesta a fost, fără îndoială, cățăratul în copaci. Adoram să fac asta pentru că acolo, printre crengile pomilor din curtea bunicilor mă imaginam un iscusit căpitan de vas, dând ordine marinarilor, luând cârma vasului atunci când valurile erau învolburate sau apărând corabia de pirați. Indiferent de misiune, însă, aduceam, de fiecare dată, vasul la țărm în siguranță și eram gata să visez la următoarea aventură.

Apoi, nu pot să uit de ȚOMAPANT (Țări, Orașe, Ape, Munți, Ape, Plane, Animale, Nume, Total), un joc care însemna o întrecere în cunoștințe a copiilor din generația de… dinainte de google, cei ale căror surse de informație erau familia, manualele școlare sau cărțile.

Am învățat de mic și îmi plăcea foarte mult să joc table cu bunicul și cu alți vecini din cartierul în care am crescut. Am învățat de la cei mai buni, așa că nu trebuie să vă mai spun ce bucurie simțeam atunci când câștigam o partidă împotriva lor! Tot în copilărie am descoperit șahul și acest joc a însemnat un adevărat declic pentru mine, deoarece atunci am realizat că gândirea umană nu are limite! Apoi, jocul de scrabble a însemnat gimnastică pentru minte și îmbogățirea vocabularului.

Jocurile pe care le puteai găsi la librării pe atunci erau tare puține. Nu pot însă uita ziua când am primit jocul Nu te supăra, frate!, un joc pe care l-am jucat cu bunicii, părinții și prietenii cu o bucurie incredibilă! Jocul acesta mi-a înveselit multe dintre serile copilăriei, iar azi îl joc împreună cu copiii mei. Un alt joc de care îmi amintesc cu plăcere din vremea copilăriei și care îmi plăcea extrem de mult era Bunul gospodar, varianta adaptată regimului comunist a lui Monopoly.

jocuri

Petreceam mult timp jucându-mă în aer liber atunci când eram copil. Am dat primele pase cu racheta de tenis având ca partener peretele casei și am învățat primele scheme de fotbal driblând printre copacii din curtea bunicilor.

Mai târziu, în liceu, jucam nopți întregi în tabere sau excursii mima, un joc care ne punea imaginația și calitățile de interpretare în valoare. Ne întreceam care mai de care să inventăm cuvinte mai greu de mimat ca să punem la încercare echipa adversă. Și acum îmi amintesc câteva: standard, inedit, urzeală, abstract sau concept…

Știu că mi-am dorit, ca toți ceilalți copii, să treacă timpul cât mai repede, să ajung adult cât mai repede! Și am ajuns, m-am trezit într-o bună zi că am crescut parcă dintr-o dată, fără măcar să îmi dau seama când s-a întâmplat acest lucru!

Numai că să fii adult nu e chiar mare lucru. Jocurile adulților sunt cu totul diferite de ale copiilor și sunt mult mai mult despre influență, bani sau putere. Ca să nu mai spun că unii se joacă chiar de-a Dumnezeu, cel mai periculos joc! Ce minunat ar fi dacă am reuși să păstrăm spiritul jocului așa cum era el pe vremea copilăriei!

Am uitat, cred, ca adulți, să ne jucăm cu adevărat și asta pentru că nu mai știm să ne întoarcem la jocurile copilăriei și învățămintele lor. Ce multe avem de învățat de la aceste jocuri dacă stăm și ne gândim cu adevărat la ele. Și în viața de adult orice poate fi privit ca un joc, doar ca nu mai este așa ușor sa reiei un pur și simplu nivelul atunci când nu reușești. Și tocmai acest lucru cred că ar trebui să îl învățăm din jocurile copilăriei și anume cât de important este să încerci din nou, să nu renunți!

Readucerea spiritului jocului din copilărie în viața de adult este o adevărată școală de luptă împotriva piedicilor pe care viața ni le pune în cale!

Ce simplu ar fi dacă am redescoperi ca adulți ușurința cu care visam cu ochii deschiși atunci când eram copii, fără limite și inhibiții, precum eu mă imaginam navigator pe mări înspumate atunci când mă cățăram în copaci. Dacă ne-am vizualiza mai mult acolo unde vrem să ajungem, cu siguranță drumul ar fi mai facil, iar ținta mai ușor de atins.

Ce bine ar fi dacă am învăța de la jocul ȚOMAPANT faptul că pentru a câștiga trebuie să avem un bagaj solid de cunoștințe și, poate cel mai important, pentru a avea succes trebuie să fim altfel decât cei mulți!

Cât de siguri pe noi am fi dacă am învăța din jocul de table faptul că pentru a câștiga este nevoie câteodată să riscăm. Iar din jocul de șah ce bine ar fi dacă ne-am reaminti să ne calculăm întotdeauna câteva mișcări în avans și să nu mai reacționăm la primul impuls. Ar fi extraordinar, gândindu-ne la jocul de scrabble, să realizăm puterea pe care cuvintele o au asupra celor cărora le adresăm!

Ce ușurare ar fi dacă din jocul Nu te supăra, frate! am învăța că  niciodată nu trebuie să te consideri dinainte nici învins dar nici câștigător, ci trebuie să lupți până la ultima picătură pentru obiectivul pe care ți l-ai propus!

Ce bine ne-ar prinde dacă am învăța din Bunul Gospodar faptul că stă la îndemâna noastră să pornim o afacere personală, marii magnați ai lumii ne făcând altceva decât să joace un joc… real.

Ce frumos ar fi dacă am învăța să alternăm în funcție de situațiile în care ne pune viața între a juca uneori singuri, precum în tenis, sau în echipă, așa cum este cazul fotbalului.

Cât de înțelepți am fi dacă am învăța de la jocul mima cât de greu este uneori să transmitem un mesaj celorlalți, oricât de evident ni s-ar părea nouă că este. Ce bine ar fi să înțelegem că fiecare traduce cuvintele în felul lui personal și că nu trebuie să judecăm acest lucru ci să ne asigurăm că mesajul a fost corect înțeles de ceilalți.

jocurile foameiViața de adult este un ansamblu de jocuri… serioase. Din păcate, poate prea des, viața reală este precum cea de pe tărâmul fantastic Panem, cel zugrăvit în cartea Jocurile foamei, locul în care doar unii reușeau să supraviețuiască, ceilalți fiind supuși pierii…

Se spune că atunci când încetezi să te mai joci, începi să îmbătrânești! Jocul înseamnă, în primul rând, bucurie, iar spiritul jocului este acela conform căruia câteodată câștigi, alteori… înveți! Dacă nu uităm acest lucru, am câștigat pariul cu viața!

Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog 2013.

Sursa imagini: jocuridincopilarie.ro, rocopilul.ro

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.