Descoperind România – Mănăstirea Curtea de Argeș, Cetatea Poienari și Barajul Vidraru

În prima zi, 1 august, ne-am propus să vedem trei obiective și anume Mănăstirea Curtea de Argeș, Cetatea Poienari și Barajul Vidraru, urmând să ne cazăm în Poienari la Pensiunea Irina, pentru a pleca în ziua următoare cu forțe proaspete pe Transfăgărășan. Pensiunea aceasta este foarte frumos poziționată iar curtea este întreținută bine până în cele mai mici detalii, cu gazon englezesc, flori, leagăne, grătar, loc de joacă pentru copii și chiar un teren de fotbal sintetic. Un loc pe care îl recomand și în care aș mai reveni.

Mănăstirea Curtea de Argeș

curtea de arges

Despre Curtea de Argeș cred că sunt puține lucruri de adăugat. Toată lumea cunoaște povestea ei, precum și legenda Meșterului Manole și a Anei, cei care au cunoscut eternitatea prin înălțarea acestei mănăstiri fără seamăn de frumoasă, contopind dragostea pamântească cu focul creației, prin sacrificiul suprem.

Foarte pe scurt, mănăstirea a început să fie construită la ordinul lui Neagoe Basarab și finalizată în 1526, pe timpul domniei lui Radu de la Afumați.

Biserica și celelalte clădiri ale ansamblului se află în stare foarte bună, o veste îmbucurătoare fiind faptul că, la momentul când am vizitat locul, se lucra intens la restaurarea ei exterioară. Câțiva lucrători de la restaurări monumente lucrau cu pensula și cu periuța la refacerea mănăstirii. Una peste alta, Curtea de Argeș rămâne o ancoră de referință a românilor în care trebuie să ne întoarcem din când în când cu smerenie.

Cetatea Poienari

La numai 4 kilometri înainte de Barajul Vidraru întâlnim această cetate cunoscută mai ales prin denumirea de Cetatea lui Vlad Dracul, construită în stânca Muntelui Cetatea, deosebit de interesantă prin istoria ei și care oferă o priveliște care îți încântă privirile de la o altitudine de 850 m.

Pentru a primi răsplata vizitării ruinelor cetății trebuiesc urcate cele 1480 de trepte care șerpuiesc prin pădure. Deși pare un drum anevoios, este foarte plăcut să îl parcurgi, iar pentru cei mai puțin antrenați există chiar câteva bănci pe traseu.

Cetatea a fost construită la ordinul lui Vlad Țepeș, între secolele XIII și XIV, folosind răufăcători aduși de la Târgoviște. Construcția a avut mai multe destinații, fiind atât refugiu pentru domnitori cât și temniță pentru trădătorii de țară.

Astăzi, cetatea mai are doar câteva ziduri și este accesibilă prin intermediul unor scări metalice. Chiar la intrare te întâmpină doi manechini trași în țeapă, în maniera made in Vlad Țepeș. Există montat acolo chiar și un eșafod cu echipamentele de execuție specifice acelor vremuri. E un remember al unor timpuri de mult trecute, la care, sincer, eu unul nu am prea rezonat, dar ce să-i faci, brandul nostru de țară a lui Dracula este construit pe astfel de lucruri. Eu am auzit că s-ar părea că romanul Castelul din Carpați al lui Jules Verne ar fi fost inspirat de această cetate, dar la fața locului nu am găsit niciun indiciu care să confirme acest lucru.

Priveliștea oferită de la Cetatea Poienari este una foarte frumoasă, pe defileul ce duce către Barajul Vidraru și merită să zăbovești acolo câteva minute pentru a o admira.

Barajul Vidraru

Barajul Vidraru este un loc aparte, în care se îmbină frumusețea naturii cu intervenția omului în dorința sa de a îmblânzi și pune natura la treabă. Statuia impunătoare a omului care ține cu mâinile ridicate în aer un fulger, îmi sugerează tocmai această victorie.

Barajul împreună cu hidrocentrala de la Vidraru s-au construit între anii 1961 și 1966, la dorința liderului de atunci, Gheorghe Gheorghiu Dej.  Astfel,  s-a născut și lacul de acumulare care se întinde pe o suprafață de 870 de hectare între Munții Frunții și Ghițu.

Pe lacul de acumulare se pot face plimbări cu bărcuța iar zona este împânzită de pensiuni care te îmbie care mai de care să tragi la ei măcar o noapte sau măcar să oprești să îți potolești foamea. Probabil că zona s-a dezvoltat și din cauza turismului extern, mulți străini fiind atrași de această rută care îi duce către Transfăgărășan. Un localnic mi-a povestit că turiștii străini obișnuiesc să vină cu avionul la București și apoi închiriază o mașină pentru a merge pe vestitul Transfăgărășan, drumul care face trecerea din Muntenia în Ardeal.

Citiți și ziua 2:  Transfăgărășan, Bâlea Lac, Palatul Brukenthal din Avrig și Sibiu.

Tagged . Bookmark the permalink.

One Response to Descoperind România – Mănăstirea Curtea de Argeș, Cetatea Poienari și Barajul Vidraru

  1. Pingback: Descoperind România - traseu Ardeal și Banat | Prin cuvinte mă descopăr