Educația, încotro?

Îmi amintesc de multe ori o vorbă pe care obișnuia să ne-o arunce în joacă Ioan T. Morar, cu care am avut șansa să lucrez la câteva emisiuni de la începuturile ProTV-ului. Morar, un om foarte carismatic, avea un mare impact (și sunt convins că încă îl mai are) asupra celor din jur prin vorbele de duh pe care le rostea. Obișnuia să spună:

Sunt foarte fericit că m-am născut în zilele de azi! Lumea nu mai este răvășită chiar așa de războaie și de dorințe de cucerire, avem calculatoare, avem televiziune, acces la informație, pe cer zboară avioane, așa că, ce mai, sunt absolut convins că timpurile sunt perfecte. Totuși, sunt la fel de convins că țara în care m-am născut este complet greșită…

educatie

Vorbele acestea erau rostite prin anul 1997, la aproape zece ani după revoluție și erau de fapt un țipăt de deznădejde al unui om care își dorea mai mult de la țara sa.

Mi-am amintit ultima oară de aceste cuvinte atunci când m-am gândit să scriu un articol despre educația din România. Dacă ar fi să parafrazez cuvintele lui Ioan T. Morar aș spune că: vremurile sunt tocmai bune, avem acces la o multitudine de unelte de educație și la nenumărate surse de informare, avem exemple de urmat ale unor țări aflate cu mult înaintea noastră și, totuși… în țara noastră educația este departe de a fi pe drumul cel bun, îndrăznesc chiar să spun că a rămas la nivelul anilor 1930.

Să vă explic ce vreau să vă spun, asta din postura unui tată cu doi copii la școală.

Când eram mic ascultam cu mult interes povestirile bunicilor mei despre cum era școala pe vremea lor. Atunci când am ajuns și eu elev, am descoperit că lucrurile stăteau cam la fel, cu excepția faptului că nu mai erau clase de băieți și clase de fete, ci mixte.

Acum a venit rândul meu să am copii la școală și nu văd deloc deosebirea față de timpul când am făcut eu școală și pe care o caut uitându-mă la saltul extraordinar pe care l-a făcut societatea de atunci. Și nu mă refer la conținutul programei școlare, pentru că aceasta a evoluat fără doar și poate. Mă refer la felul în care este livrat actul educațional către copii.

Astăzi trăim într-o societate liberă, există acces neîngrădit la informație, o multitudine de exemple de urmat. Șirul de miniștri ai educației mai mult decât neinspirați și care au vrut doar să își introducă propria reformă, fără a ține cont de schimbările celor dinaintea lor sau de interesele copiilor, au trecut educația românească printr-un lung șir de schimbări care nu au avut timp să se concretizeze în nimic din cauza următoarei schimbări care s-a petrecut prea repede și la fel de neinspirat.

Dascălii au îmbătrânit, și-au pierdut interesul pentru această meserie, într-un context în care sunt răsplătiți mai prost decât gunoierii. Și nu îi condamn, doar puțini reușesc să separe problema recompensării materiale a lor de către stat de misiunea pe care o au față de viitoarea generație.

Sistemul și programa de educație sunt învechite complet, nealiniate deloc vremurilor contemporane. Nu se poate să cerem în continuare tuturor copiilor să învețe aceleași materii, să ia cu toții bacalaureatul indiferent de înclinațiile și capacitatea lor intelectuală. Alternativa școlilor de meserii este practic inexistentă în România, iar identificarea aptitudinilor copiilor nu se practică deloc. Acest lucru împiedică dezvoltarea celor cu potențial ridicat și micșorează șansele celor care ar putea face foarte bine o meserie de a avea un trai decent, fără prea multă școală în sensul clasic al cuvântului.

Cum spuneam, singura șansă pe care o au tinerii astăzi este să ia bac-ul. Și dacă nu îl iau? Ce alte șanse au? Statisticile din în ultimii ani spun că aproximativ jumătate dintre cei care au susținut examenul de maturitate l-au picat. Acest lucru mie îmi spune că avem de-a face cu protestul celor tineri față de un sistem educațional care nu mai este aliniat cu timpurile.

Cred că trebuie să ne ridicăm puțin privirea din problemele cu care se confruntă educația din țara noastră în prezent și să schimbăm ceva radical.

Mi-aș dori ca școala să descopere înclinațiile copiilor și să le alimenteze. Să știe să îndrume copii care au potențial de a face studii de lungă durată către școlile superioare iar pe ceilalți către meseriile cele mai potrivite abilităților lor. Mi-ar plăcea ca școala să promoveze valorile reale, să învețe nu numai materii reci ci și aptitudini pe care un viitor angajator le va căuta la cei pe care îi va recruta: comunicare, feedback, cum să gestionezi ambiguitatea, cum să susții o prezentare, etc.

lectia verdeÎn tot acest context, este mai mult decât salutar efortul unor instituții care, aparent, nu au nicio legătură cu sistemul educațional și care vin cu inițiative în sprijinul trecerii într-o nouă etapă, prin depășirea metodelor învechite de educație. Astfel „Crează-ți mediul” a fost primul manual de educație ecologică pentru copii, lansat la inițiativa Holcim România, dezvoltat cu avizul și în parteneriat cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Astăzi, același parteneriat lansează „Lecția verde”, primul manual digital din România, o lecție despre protejarea naturii.

Visez cu ochii deschiși cum băieții mei vor pleca peste câțiva ani la școală doar cu o tabletă, fără să își rupă spatele cu ghiozdanul plin de lucruri inutile și cu un zâmbet larg de bucurie că pot învăța ceea ce le face plăcere. Sunt sigur că va veni și acest moment, dar să nu uităm că acest lucru nu se poate întâmpla de la sine, ține de noi toți să susținem transformarea sistemului educațional din România!

Visez să pot spune peste câțiva ani că atât timpurile în care s-au născut copii mei cât și țara sunt perfecte!

Tagged , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Educația, încotro?

  1. Felicitari ca te-ai implicat in campanie, Dan! Mult succes!
    Stefan Alexandrescu

  2. Cojo says:

    Cu alte cuvinte, „brânză bună în burduf de câine”. Eu mă întreb cum tu, eu şi alţii din generaţia noastră au reuşit să ia bacul (cu x materii) şi copiii din ziua de astăzi nu mai reuşesc?
    E clar, e nevoie de o schimbare în sistemul de învăţământ, dar să fie făcută pentru binele elevilor, nu pentru procentele de promovabilitate cerute de profesori şi Minister.

    • decanu says:

      Ai dreptate, doar că eu consider că tinerii ajung brânză bună în burduf de câine și forțați de mediul educațional.

  3. Mihai N. says:

    Interesant articol si felicitari pentru participare.