Gentuța cea urâtă

Am avut o istorie zbuciumată, trebuie să vă mărturisesc! La puțin timp după ce am venit pe lume, am trecut printr-o experiență traumatizantă, fiind furată de lângă familia mea și adusă aici, la magazinașul ăsta mic unde se vând genți. Mi-au rupt chiar și breteaua atunci când am fost smulsă, pur și simplu, de pe umărul celei care mă purta. Nici nu am apucat să îi cunosc prea bine pe ai mei, așa că intuiți, desigur, tristețea pe care o port în suflet.

Astfel se face că, practic de când eram doar o mică gentuță, locuiam aici, trântită într-un colț al unui dulap destul de dezordonat, alături de multe alte genți. Acestea erau scoase zilnic din dulap și expuse, din câte mi-au spus, la vânzare în magazin. Ori de câte ori se întorceau seara din magazin, povesteau despre ce mare e lumea care se vedea dincolo de vitrină și câți oameni veneau zilnic să le vadă! Unele dintre ele nici nu se mai întorceau și erau tare invidiate de celelalte că reușiseră să își găsească, în sfârșit, rostul în viață. Eu le ascultam cu atenție, deși nu prea înțelegeam pe atunci prea bine despre ce vorbeau…

Viața acolo nu ar fi fost tocmai rea dacă nu aș fi fost foarte diferită de celelalte. Toate poșetele din dulap făceau haz de mine și spuneau că sunt foarte urâtă. Asta s-a întâmplat chiar de când ajunsesem acolo.

– Fetelor, ia uitați-vă ce ciudățenie de geantă a aterizat! strigă una dintre ele.

– Da! Așa e, e hidoasă, nu altceva! De la Punguța cu 2 bani nu am mai văzut ceva mai urât, adăugă alta ironic, făcându-le semn cu cureaua celorlalte genți ca să vadă și ele minunea. Uite ce flori are încrustate pe ea, nici nu știi dacă e geantă sau buchet de flori! Ha, ha, ha!

– Ce o căuta ea aici, printre noi, genți de serie respectabile, din viță nobilă de piele sintetică și de cea mai bună calitate? Uitați-vă ce piele ciudată are, e ridată pe lateral și arată așa, de parcă e tăbăcită!

– Da, fată, așa e! Te pomenești că o fi făcută din piele de animal adevărat. Ferească Dumnezeu! sări alta, trăgându-și îngrozită fermoarul metalic.

Așa m-au primit și, de atunci încolo, tot așa mi-au vorbit, ori de câte ori mi se adresau o făceau doar ca să mă jignească, iar mie mai că îmi crăpa pielea de rușine. Mă simțeam foarte singură și foarte diferită de celelalte poșete care se considerau foarte cochete, toate fiind confecționate dintr-o imitație de piele cu care se mândreau tare, spunând că asta le face să se simtă ecologiste. Mă rog…

Cam așa se scurgea viața mea, până când s-a întâmplat ceva extraordinar.

Într-o zi, în loc să vină doamna care venea să ia gențile în fiecare dimineață și le ducea în magazin, a venit o tânără cu părul plin de bucle aurii care, după ce a strâns toate gențile, s-a uitat cu multă atenție la mine, a zâmbit larg și m-a luat și pe mine de o toartă și m-a așezat pe un postament, în rând cu celelalte. Nu îmi venea să cred!

Deși colegele mele chicoteau de întâmplare, dându-și coate și râzând pe înfundate de momentul în care urma să fiu descoperită acolo, mie nu îmi păsa. Eram fascinată de tot ce mă înconjura acolo, în magazin. Lumina era orbitoare, geamurile vitrinei străluceau în bătaia soarelui care abia se ridicase pe cer. Tot magazinul era plin de rafturi și de postamente pe care erau expuse genți felurite, dar cu siguranță toate erau din înlocuitori, după cum arătau. Așa că m-am simțit din nou diferită și mi s-a făcut frică de momentul în care cineva ar putea veni să mă vadă cât sunt de urâtă!

gentuta cea urataTocmai închisesem și ultima capsă, ca să nu mai văd nimic, când am auzit o doamnă exclamând:

– Vino repede, nu pot să cred ce am descoperit! Este o geantă Elvira unicat, din piele naturală, care sigur e din colecția handmade de anul trecut de la Reeija! Atunci am avut ghinion și nu am mai prins niciuna, știi doar că a fost ediție limitată! Nu pot să cred, cum o fi ajuns oare aici? Ia să văd cum îmi stă cu ea!

Vă dați seama că îmi bătea inima să iasă din piept, nu altceva! M-am uitat în oglindă așezată frumos pe umărul doamnei și am realizat cât sunt de… frumoasă! Până atunci nu mă văzusem decât prin ochii celorlalte genți. Pe când, de fapt, eu eram altfel, aveam o origine nobilă, eram mult mai bună și mai frumoasă decât cele care m-au necăjit atâta timp!

Bineînțeles că nici nu a contat că am cureaua ruptă și doamna m-a luat acasă la ea, m-a reparat și acum stau la loc de cinste, într-un dressing foarte cochet, alături de alte genți, toate de foarte bună calitate și cu care am devenit prietenă bună.

Acum sunt fericită și liniștită! De când sunt la casa mea mă simt împlinită, așa admirată și înconjurată de dragele mele prietene, gențile. Nu mai sunt de mult gentuța cea urâtă!

Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog 2013.

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.