În lumina reflectorului

Ai simțit vreodată că toată lumea te urmărește cu cea mai mare atenție? Ai avut senzația că toți sunt cu ochii pe tine, că te judecă în gând, te întorc pe toate fețele și chiar râd pe înfundate? Ai vrut să te volatilizezi pur și simplu dintr-un anumit loc doar pentru a evada de privirile celorlalți?

efectul de reflectorÎn cazul meu răspunsul este, cu siguranță, da. Prima astfel de situație care mi-a rămas în minte mi s-a întâmplat când aveam vreo 7-8 ani și, ca să vezi, mi-a rămas întipărită în minte. Trebuia să plec cu mama la piață și, din nu știu ce motive, nu aveam haine curate în acel moment, așa că mama m-a îmbrăcat cu niște colanți pe care îi purtam iarna la școală pe sub pantalonul de uniformă. Probabil că la vârsta aceea începuse să îmi pese deja de părerea celorlalți deoarece îmi amintesc că drumul până la piață a fost un adevărat  coșmar pentru mine. Mi se părea că toată lumea cu care ne-am intersectat a observat că sunt un băiat îmbrăcat în colanți și îmi venea să întru în pământ de rușine…

Mai târziu, fiind un tânăr destul de timid, am fost destul de preocupat de a-mi cântări fiecare acțiune prin prisma celorlalți. Lucrul ăsta mi-a alimentat într-un fel timiditatea care mi s-a atenuat mult mai târziu, prin facultate. Pe atunci priveam acest comportament al meu ca pe un complex de inferioritate, însă acum știu că era vorba mai mult despre egocentrism, despre faptul că mă concentram prea mult asupra mea și mă credeam atât de important încât toată lumea își petrecea timpul pentru a ma analiza și critica.

Toate aceste comportamente de care am povestit vin de fapt din efectul de reflector (spotlight effect) despre care am citit un articol interesant aici. Acest efect apare atunci când crezi că convingerile tale sunt unanim acceptate și general valabile astfel încât consideri că dacă că tu te vezi într-o lumină nu foarte favorabilă vizavi de un anumit aspect și ceilalți cred același lucru. Efectul de reflector mai apare și atunci când percepi că anumite acțiuni sunt direcționate disproporționat asupra ta.

Conștientizarea acestui efect este foarte importantă pentru a recăpăta echilibrul prin concentrarea mai mult pe ceea ce suntem și mai puțin pe ceea ce părem. Cred că teama de a vorbi în public, recunoscută ca fiind pe locul doi după frica de moarte, își poate avea și ea originea din acest efect deoarece poate punem prea mult accent pe părerea celor din audiență față de prestația noastră ca și prezentatori. De cele mai multe ori, cei care participă la o prezentare nu vin pentru a observa sau critica pe cel care o susține ci pentru a lua informații de interes pentru ei. Dacă ne-am concentra pe mesajul de livrat și pe calitatea prezentării pentru a îndeplini obiectivele urmărite de aceasta, cu siguranță emoțiile ar fi cu mult diminuate.

Dacă vrei și tu să primești acces la articole și resurse de genul celei despre care am scris eu astăzi, încă te mai poți abona gratuit la TheHunger.ro aici.

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.