Jurnal de călătorie

Copiii cresc atât de repede! Mă uit la băiatul meu cel mare și nu îmi vine să cred, este acum student! S-a dezvoltat atât fizic, este un bărbat în toată regula, dar și intelectual. Acum poate lua decizii, poate alege căile pe care să meargă, iar eu îl încurajez să își ia viața în propriile mâini.

De exemplu, în vacanța de vară de anul trecut, a fost în SUA cu ajutorul unui foarte interesant program work and travel de care a aflat prin intermediul CND Turism – Vacanțe Speciale. El și-a dorit foarte mult să meargă și s-a întors extraordinar de fericit de faptul că a avut ocazia să cunoască cultura americană, să călătorească prin locuri minunate și, nu în ultimul rând, să învețe să câștige bani.

La început am fost sceptic față de această aventură a lui, apoi am înțeles ce important este pentru el să își câștige independența și să construiască persoana matură ce urmează să devină. I-am dat un singur sfat și anume să se raporteze întotdeauna la valorile românești pentru a putea aprecia lumea pe care avea să o descopere. Pentru asta trebuie, desigur, să își cunoască țara, iar eu am încercat să le arăt copiilor mei cât mai mult din România, pentru a o cunoaște și a lega informațiile luate din școală sau cărți cu locuri reale.

De aceea, înainte de a pleca în vacanța de vară în SUA, i-am propus să mergem în familie, să descoperim încă trei obiective de pe harta atracțiilor românești pe care nu avusesem ocazia să le vizităm până atunci. Obiectivele au fost Transfăgărășanul, Lacul Bâlea și Palatul Brukenthal din Avrig. Am scris, ca de obicei, în dragul meu #jurnaldecalatorie următoarele impresii:

Transfăgărășanul

Pentru a putea să ne bucurăm de frumusețea drumului pe Transfăgărășan, ne-am oprit în zona Barajului Vidraru și am petrecut noaptea într-una dintre pensiunile de pe marginea lacului de acumulare format între Munții Frunții și Ghițu

A doua zi, imediat după micul dejun ne-am pus la drum, iar vremea părea să țină cu noi, era senin și cu câțiva nori albi, de vreme bună. 

Transfăgărășanul în totalitatea sa are 150 km și începe în Bascov, lângă Pitești și se termină la Cârțișoara, însă drumul cu adevărat spectaculos începe de la Barajul Vidraru, după un drum de vreo 15 km care merge exact pe conturul lacului de acumulare.

Odată ajunși pe culmile munților Făgăraș am fost pur și simplu copleșiți de frumusețile care ni s-au dezvăluit parcă dintr-o dată. Muntele se descoperea în fața noastră în toată măreția lui. M-am simțit dintr-o dată mic, iar sufletul și mintea mi-au fost umplute de măreția naturii.

Nu știam ce să facem mai întâi, să ne bucurăm ochii de peisajele încântătoare sau să facem poze. Am făcut sute de poze, cred, cu toate că acum, când mă uit la ele, parcă nu mai regăsesc senzațiile pe care le-am simțit acolo… Trebuie să fii pe Transfăgărășan ca să le trăiești.

Incredibilă și povestea acestui drum dintre cele doua provincii istorice Muntenia și Transilvania. Lucrările au început în 1969 și s-au finalizat în 1974, în numai 5 ani (!!!). Așadar acest drum printre nori a luat ființă din ambiția lui Ceaușescu care a refuzat însă ca drumul să îi poarte numele.

Șoseaua era în condiții excelente, nu am întâlnit nici măcar o gropiță cât de mică pe tot parcursul. Un sfat totuși: mergeți în timpul săptămânii pentru a evita aglomerația din weekend care poate altera puțin experiența. Noi am fost vineri și a fost foarte bine.

Bâlea Lac

La jumătatea Transfăgărășanului se găsește Bâlea Lac, lacul glaciar care este accesibil iarna doar cu ajutorul telecabinei de la Bâlea Cascada.

Zona care înconjoară lacul de un verde orbitor este deosebit de pitorească, cu peninsula pe care se află cabana, cu piscurile semețe și chiar cu câteva petece de zăpadă chiar și vara. Este un loc în care am simțit nevoia să păstrez liniștea de parcă aș fi intrat într-o biserică. În apropierea lacului am înțeles că se construiește pe timpul iernii Hotelul de Gheață.

După Bâlea Lac începe practic coborârea, cu peisaje la fel de frumoase. Aproape de poalele muntelui se găsește Bâlea Cascadă și instalația de teleferic.

Palatul Brukenthal din Avrig

Citisem despre acest obiectiv și mi s-a părut interesant să trecem să îl vizităm în drum spre Sibiu. Palatul din Avrig a fost reședința de vară a guvernatorului Transilvaniei, Samuel von Brukenthal și eram nerăbdători să îl vizităm.

L-am găsit destul de greu, deoarece nu este foarte bine semnalizat, deși se găsește chiar pe strada principală din Avrig. La intrare am fost întâmpinați de o cutie de tablă închisă cu un lacăt ruginit care ne îndemna să contribuim pentru reabilitarea locației.

Spre marea noastră dezamăgire locul este în paragină, atât clădirea cât și grădinile, odinioară foarte frumoase, arătând jalnic. Palatul a fost construit inspirat de Schönbrunn și Gloriette din Viena dar acest lucru parcă nu mai iese deloc în evidență având în vedere starea de deteriorare în care se află locul. Ultima destinație a palatului a fost de sanatoriu, desființat însă în 2005.

Înainte să părăsim incinta palatului am închis ochii și mi-am imaginat cum ar arăta acest loc dacă ar fi fost reabilitat și m-a cuprins un sentiment de tristețe. Un loc cu un mare potențial este lăsat în paragină dintr-o lipsa de interes pe care nu o pot înțelege.

Ne-am oprit pentru a petrece seara în Sibiu, iar a doua zi am pornit către casă.

Copiii cresc atât de repede! În curând vine pentru mine și soție momentul din viața părinților în care aceștia trebuie să umple timpul liber care apare în viața lor atunci când copiii cresc și devin independenți. Noi știm ce vrem să facem cu acest timp liber, îl vom dedica descoperirii frumuseților lumii și am și o idee de cum o să punem asta în practică. De când cu vacanța cu work and travel a fiului meu cel mare am ochit câteva oferte de circuite turistice, iar cel mai drag mi-a rămas înconjurul lumii! Asta da călătorie, abia aștept să umplu o mulțime de file din al meu drag #jurnaldecalatorie.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Surse foto: super-blog.eu

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.