Marea renovare

Totul a pornit de la o inițiativă comună a locatarilor din blocul în care locuisem timp de 25 de ani de a cere reabilitarea din punct de vedere energetic a clădirii. Mă mutasem de puțin timp împreună cu familia într-un apartament mai mare, de 4 camere, întrucât cei 2 băieți ai mei erau deja mari și aveau nevoie de spațiu și intimitate. Stăteam de ceva timp în cumpănă dacă să îl vând sau să îl renovez și apoi să îl închiriez, iar hotărârea comitetului de la bloc m-a determinat și pe mine să aleg a doua variantă și să încep ceea ce aveam să numec marea renovare. O să vedeți de ce!

Bineînțeles că au fost de îndeplinit câteva formalități, întrucât pentru orice astfel de reabilitare este nevoie de un audit energetic. Pentru că aveam printre vecini un om cu experiență în acest domeniu, acesta a recomandat să facem și o analiză de termografie. Acesta evaluare, termografie a clădirii, relevă eventualele zone cu pierderi de caldură, infiltrațiile excesive de aer, zonele cu risc de apariție a condensului sau a mucegaiului dar și conductele înfundate. Ce mai, lucrare serioasă! Am lucrat însă cu niște profesioniști și totul a mers ca uns.

Prima pățanie din serialul marea renovare a fost legată de obloanele de lemn de la geamuri, făcute cu mari sacrificii de mama mea la fabrica la care lucra pe vremea regimului comunist. Deși cochetam cu ideea să renunț la ele, nu m-a lăsat inima, așa că, la cererea muncitorilor care montau schela pe fațada blocului, am scos din balamale obloanele și le-am depozitat în casă. Evident că în timpul lucrărilor de zugrăveală au fost mutate de nenumărate ori, spre „deliciul” meșterilor pe care i-am arvunit pentru lucrare. Toate bune și frumoase până în momentul în care s-a terminat reabilitarea și am vrut să le montez la loc. Surpriză de proporții! Cei care au montat izolația exterioară încărcaseră atât de mult încât nu mai puteam accesa balamalele! Acesta a fost și momentul în care am putut lua, cu inima împăcată, decizia că obloanele și eu mergeam de drumuri separate!

A doua experiență avută la această renvare a fost legată de mobila nouă, pe care am comandat-o pentru una dintre camere. Am măsurat împreună cu soția mea de o mie de ori ca niște adevărați croitori și eram foarte siguri pe noi, deși uitasem un amănunt extrem de important pe care aveam să îl aflăm curând. Montajul mobilei s-a făcut într-o bună zi pe la prânz și eram extrem de încântați și eu și soția mea pentru că ne ieșise super, eram foarte fericiți de faptul că, deși uitasem să luăm în calcul niște țevi, mobila încăpea la fix, la 1 milimetru de acestea. Bucuria ne-a fost curmată brusc în momentul în care a venit seara și am vrut să aprindem lumina. Ia întrerupătorul de unde nu-i! Era complet obturat de unul dintre dulapuri. Socotisem tot mai puțin asta! Ca urmare, cu o daltă am dat o frumusețe de fantă în fundul unui dulap ca să scoatem la iveală întrerupătorul. Pe bune, spuneți și voi, cum poți să te gândești la toate?

Am terminat până la urmă renovarea, amenajarea interioară și decorarea apartamentului, evident la costuri aproape duble față de ce planificasem înițial. Pereții păreau că sunt niște găuri negre de CM de toate numerele, întrucât de fiecare dată când treceam pe la șantier, mai era nevoie de încă niște saci de CM.

Pot spune, însă, că am găsit chiriași extrem de repede. M-am interesat pe internet ce acte am nevoie pentru înregistrarea contractului de chirie așa că într-una dintre zile și am plecat, ca un cetățean responsabil, către administrație. Eram foarte mândru în sinea mea că am totul pregătit. Chiar am prins o coadă infernală și, când mi-a venit rândul, am înmânat cu oarecare emfază actele doamnei de la ghișeu, care cred că a și observat acest lucru. Le aveam chiar în ordinea în care le cerea, nu îmi mai încăpeam în piele de bucurie că îmi iese atât de ușor!

– Dați-mi și copie după certificatul energetic, mi-a spus funcționara după ce îi înmânasem toate documentele, privindu-mă așa, într-un fel care parcă spunea că „na, te-am încuiat cu asta!”.

– Poftim? Ce este acest certificat energetic? am întrebat eu șocat de această întorsătură.

– Este certificatul energetic care trebuie anexat la contractul de închiriere, conform cu noile reglementări care au intrat în vigoare de la jumătatea lunii iulie, a perorat duduia fără să își ascundă satisfacția pentru faptul că îmi găsise nod în papură.

Am luat o pauză, timpul s-a oprit în loc parcă dintr-o dată și am încercat să îmi dau seama ce mă lovise. Era, într-adevăr, marți, 13 august, anul de grație 2013! Pe bune? Nici măcar nu sunt suerstițios, dar viața îmi dăduse o lecție. Nimerisem la nici o lună după ce se introdusese acest certificat.

Mi-am luat frumos actele înapoi de la doamna de la ghișeul administrației financiare, încercând să nu o privesc în ochi, ca să îi nu văd zâmbetul sarcastic.

Pe drumul spre casă am sunat pe administatorul blocului care mi-a spus că firma care ne ajutase ca auditor energetic pentru reabilitarea blocului se ocupă și cu eliberarea de certificate energetice. I-am sunat și am aflat că pot emite un certificat energetic foarte repede, între 4 și 24 de ore. Asta chiar era o veste bună! Cu ajutorul lor am reușit să am dosarul complet și am putut să înregistrez cu succes contractul de închiriere al apartamentului.

Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa! Toate faptele, întâmplările și personajele sunt reale, orice bănuială că este o poveste fictivă este cu totul neîntemeiată!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018.

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.