Munte, ploaie, drumeție și ospitalitate

Cam așa s-ar rezuma pe scurt weekendul trecut în care am ieșit la munte împreună cu încă o familie, prieteni buni de-ai noștri. O mini-vacanță plănuită ad-hoc, așa cum mi-am propus să abordez vara aceasta. Să vă povestesc cum a fost.

casa leonidaAm să încep cu ospitalitatea, întrucât pensiunea la care am stat, Vila Leonida din Bușteni, a constituit o surpriza specială, din punctul nostru de vedere. Construcția este declarată monument istoric, reprezentând fosta casă de vacanță a generalului Paul Leonida, introdusă în circuitul turistic în urmă cu doar un an și jumătate. Casa se prezintă în condiții excepționale, fiind complet renovată, iar curtea este ca un mic paradis în care fiecare detaliu este pus la punct cu cea mai mare atenție.

Gazonul englezesc din curtea terasată, mușcatele roșii-sângerii de la geam, locul de joacă, muzica în surdină și de calitate din restaurant, apa rece de izvor cu mentă, siropul din bujorel de munte, camerele cu mobilă din lemn masiv și mult bun gust, totul este exact așa cum ar trebui să fie. Atunci când aceste lucruri sunt completate de ospitalitatea gazdelor care sunt foarte primitoare și, în același timp, deosebit de discrete, nu ai cum să te simți decât foarte bine.

Muntele se vede absolut spectaculos de la vila care se află de cealaltă parte a râului Prahova, în Zamora. Din grădină, poți să privești masivul Bucegi în toată măreția lui. Lucrul ăsta a fost oarecum scos în evidență și de faptul că norii au dansat tot weekendul în jurul și împreună cu piscurile muntelui, dând naștere unor peisaje inedite. Ne-a plouat mult, exagerat de mult, dar măcar a fost în reprize, astfel încât imediat cum ploaia contenea pentru un timp, ieșeam imediat ca șopârlele la soare!

padureObiectivul numărul unu al acestei ieșiri la munte a fost acela de a face primul traseu, unul ușor desigur, cu cei mici care au vârste între 6 și 11 ani. După ce toată dimineața zilei de sâmbătă am studiat cerul întruna iar el, nepăsător față de planurile noastre, ne-a răsplătit cu reprize consistente de ploaie, imediat ce am terminat masa de prânz, vremea s-a îmbunat și soarele arzător ne-a arătat în sfârșit chipul rotund. N-am mai stat pe gânduri și am dat plecarea, destinația fiind Cascada Urlătoarea, o drumeție de 1h – 1h și 30 de minute pe varianta din Poiana Țapului. Acest traseu este unul foarte frumos și ușor, fiind preferat de cei mai puțin experimentați sau dornici de performanță.

motivareOdată ajunși în pădure și după ce am reușit să motivăm cum-necum pe cei mici care se plângeau deja că îi dor picioarele să mergem mai departe, am început cu toții să ne bucurăm de frumusețea pădurii și de mirosul puternic de lemn. Este extraordinar de plăcut să te plimbi prin pădure, să privești copacii înalți, să respiri aerul curat, ce mai, să fii oaspetele codrului, frate cu românul!

ploaiePuțin a durat acest lucru, deoarece norii s-au strâns din nou și a început chiar să tune foarte puternic. Ajunsesem la jumătatea drumului și ne-am tot sfătuit dacă să continuăm sau să ne întoarcem. După ce am decis, în fine, că ar trebui să facem cale întoarsă și chiar am coborât vreo 5 minute (corespondentul a vreo 15 la urcare) a început, desigur, ploaia. Ne-am echipat și ne-am adăpostit așteptând să treacă. Spre norocul nostru norii s-au scuturat doar 10 minute și apoi au plecat de-a binelea, lăsând loc din nou soarelui care se strecura foarte frumos printre copacii în care se jucau, zglobii, picurii de apă. Așa că am hotărât să ne continuăm drumul spre cascadă.

cascada urlatoareaȘi bine am făcut, deoarece ne-am bucurat cu toții de faptul că ne-am atins destinația, iar cascada este foarte frumoasă. Ultima parte a traseului, de la traversarea râului Urlătoarea  și până la locul de unde se poate vedea și fotografia cascada este foarte spectaculoasă și nu a fost deloc aglomerată, mulți fiind ținuți departe de instabilitatea vremii. Cascada, aflată la altitudinea de 1100 de metri, este impresionantă prin căderea de 15 metri și prin vuietul puternic pe care îl produce.

Întoarcerea spre casă a fost mult mai ușoară, deoarece, pe lângă faptul că mergeam la vale, băieții mei mi-au spus câte o poveste inventată de ei, iar timpul a trecut ca prin farmec. Am ajuns înapoi la vilă bucuroși de primul traseu de munte făcut împreună cu copiii, unde mai pui că excursia a avut și o tentă de mică aventură din cauza ploii.

Duminică a plouat până la prânz, cu mici pauze, așa că ne-am suit în mașini și am plecat pe Valea Cerbului, la Cabana Gura Diham. M-a fascinat campingul de acolo în care oamenii și-au întemeiat adevărate gospodării, cu curți delimitate și flori la ferestrele corturilor. Probabil că cei de aici petrec toată vara în natură… După masa de prânz, am jucat o partidă de fotbal într-o poieniță și apoi am plecat spre București.

Concluzia este că un weekend poate fi reușit chiar dacă vremea nu ține cu noi. Am văzut muntele, am făcut drumeția pe care ne-o propusesem și am descoperit o pensiune la care ne vom reîntoarce cu siguranță!

Tagged . Bookmark the permalink.

3 Responses to Munte, ploaie, drumeție și ospitalitate

  1. Adrian Manea says:

    Oricând o plimbare în natură este binevenită, cu atât mai mult la munte!

  2. Pingback: Recomandările săptămânii – 13 iulie « Blog-ul lui Adrian