O nouă șansă

Îmi amintesc de o experiență pe care am trăit-o pe vremea când eram în facultate. Într-o seară, o conduceam pe prietena mea de atunci acasă și stăteam de vorbă în autobuz. La un moment dat, ea a simțit o smucitură suspectă și și-a controlat geanta, observând că îi lipsea portofelul. Am dat alarma imediat în autobuzul care tocmai oprise în stație și am imobilizat pe un bărbat suspect aflat chiar lângă noi.

Deși l-am percheziționat, el nu avea portofelul asupra lui, probabil că se folosise celebra schemă prin care obiectul incriminator a fost dat din mână în mână și cel care îl primise coborâse deja din autobuz.

Spre surprinderea noastră, la următoarea stație nu s-au deschis ușile și, pe la șofer, s-a urcat un polițist, alertat probabil de cineva care coborâse la stația dinainte. Așa că am plecat împreună cu suspectul la secția de poliție.

Aici începe partea care m-a impresionat din întâmplarea asta. Pe când noi dădeam declarații, un alt polițist încerca, prin „metode specifice”, să smulgă mărturisirea faptei de la suspectul nostru. Culmea era că noi auzeam, din cealaltă încăpere, strigătele de durere ale presupusului hoț din buzunare.

În momentul în care noi am terminat și am ieșit pe hol am văzut o scenă care nu îmi iese din minte: polițistul și hoțul, amândoi obosiți, stăteau unul lângă altul pe o băncuță, discutând cu calm. Se pare că cel din urmă recunoscuse că el era de vină.

– De ce furi, mă? Nu îți dai seama cât de urât este ceea ce faci?

– Și ce să fac? Dacă nu am ce pune pe masă copiilor, ce altă soluție am? răspunse bărbatul, cu lacrimi în ochi.

Nu mă înțelegeți greșit, nu vreau să îi găsesc nicio scuză hoțului. Nu am înțeles și nu vreau să accept nicio motivație pentru care cineva ar fura sau ar face alte lucruri antisociale. Ceea ce cred, însă, este că orice om care face o faptă rea, cu excepția persoanelor care au probleme medicale reale, regretă acest lucru în adâncul sufletului său.

dupa gratiiȘi mai cred cu tărie în faptul că și aceste persoane au dreptul la a doua șansă. Argumentul cel mai bun vine din religie, bunul Dumnezeu acceptând că nu este om să nu fi greșit, dar fiecare are dreptul la iertarea păcatelor. Bineînțeles că este nevoie ca acești oameni să fie ajutați să regăsească calea cea bună.

Cu atât mai mult, cei care sunt întemnițați pentru faptele comise, au nevoie de un cadru în care să încerce să se reintegreze în societate.

De aceea, salut proiectele care promovează integrarea socială a persoanelor aflate anterior în detenție și înlăturarea marginalizării lor de către societate. Despre unul dintre ele puteți afla mai multe detalii aici.

Oricine merită o nouă șansă!

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.