O poveste în versuri cu o furnică

furnicaCe furnică mică stă la mine în grădină! Aș vrea să vorbesc cu ea și îi spun așa:

– Ce faci tu, furnică mică?

– Ce să fac, muncesc din greu!

– Dar tu cu ce te ocupi?

– Ehei, eu sunt căutător, eu sunt cel care părăsesc mușuroiul și nu mă întorc până ce nu găsesc de-ale gurii. Dar, înainte să mă întorc la familie, îi anunț printr-un miros special pe culegători. Eu, pe drum, îi întâlnesc și cu amănunt le povestesc unde este firimitura, grăuncioara sau aluna.

– Uau, este extraordinar, faci atâta treabă! Chiar dacă ești mică, să știi că ești voinică și de muncă nu ți-e frică! Spune-mi și mie, care-i mama ce te-a crescut harnică de necrezut?

– Ea este regina mușuroiului, ea ne-a crescut pe toți de când eram niște larve. Ea ne-a făcut harnice și încrezătoare.

Eu o las, că are treabă, și plec fuguța degrabă!

 

Tagged . Bookmark the permalink.

One Response to O poveste în versuri cu o furnică

  1. danni says:

    foarte dragutz….