Once upon a time…

A fost odată ca niciodată o vreme când credeam în Țara Minunilor și când anul 2000 care însemna că aveam să împlinesc 28 de ani mi se părea incredibil de departe, o perioadă în care tot universul de învârtea în jurul meu. Copilăria a fost once upon a time

Îmi amintesc că atunci când am luat vacanța de vară dinaintea clasei a 4-a, mama mi-a spus că trebuie să încep să fac meditații la engleză. Mi-a explicat cum s-a priceput ea mai bine de ce este foarte important să iau acest lucru în serios și mi-a expus toate avantajele pe care le are un om care cunoaște o limbă străină. Uitându-mă în spate trebuie să vă spun că acum consider destul de vizionară hotărârea mamei, având în vedere că eram în plin comunism, iar limba engleză o auzisem doar din serialul Dallas și nu aveam niciun semn că lucrurile aveau să se schimbe în vreun fel.

Zis și făcut, urma să am prima întâlnire cu profesorul meu de engleză. Pe drum spre el țin minte cum mama, anti-talent la limbile străine, mă îndemna să nu fac ca ea și să nu am inhibiții în a rosti cuvintele în engleză așa cum trebuie, oricât de hazlii sau ciudate mi s-ar părea. Adică chiar dacă trebuia să spun mhua sau bleah trebuia să o fac la modul cel mai serios! Oamenii din troleibuz se distrau de minune ascultând conversația noastră.

Așa se face că m-am pus pe învățat engleză cu meditatorul meu pe care îl chema Mihnea și pe care nu-l pot uita cum se juca în permanență cu verigheta de-a titirezul pe masă (tocmai se căsătorise și probabil era încă în perioada de adaptare cu inelul și… statutul cel nou).

Mi-au folosit mult acele lecții făcute înainte de a începe să studiez la școală engleza deoarece mi-a dat un avans considerabil față de ceilalți copii, practic nimic din ce mi s-a predat în școală nu a fost ceva nou pentru mine, ci doar o repetiție.

Nu pot să spun că sunt un talent înnăscut dar mă descurc bine în engleză, cu atât mai mult cu cât o folosesc zilnic la serviciu și cunoașterea acestei limbi este absolut obligatorie. În discuțiile tehnice din domeniul meu de activitate nu am nicio problemă de a înțelege sau vorbi dar sufăr oarecum la capitolul conversații over a cup of coffee, de exemplu. Aici se simte lipsa conversațiilor și a lecturilor în limba engleză, cele care îți crează și îmbogățesc vocabularul.

shakespeare schoolAstăzi am și eu copii la rândul meu și, evident, învață și ei engleza. De aceea, sunt atent la diversele opțiuni pe care le am pentru a îi ajuta să devină cât mai curând buni vorbitori ai limbii engleze. Metodele de predare au evoluat și ele odată cu timpurile încercând să țină pasul cu copiii de astăzi, total diferiți de cum am fost noi când eram copii. Astfel, am descoperit cursurile oferite de Shakespeare School și care sunt altfel decât cursurile tradiționale în sensul că predarea se face prin joacă și distracție, astfel încât copiii să se implice cât mai bine în activități. Iar rezultatele și mărturiile celor care au frecventat aceste cursuri dovedesc că este o metodă care dă roade. Cum vacanța tocmai a sosit, mă gândesc serios să îmi înscriu băieții la cursurile de vară de engleză de la Shakespeare School. Voi ce părere aveți?

Tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Once upon a time…

  1. decanu says:

    Spre marea mea bucurie, am câștigat locul 2 la această etapă a blogalinitiative. Mulțumesc celor de la Shakespeare school pentru cursul gratuit pe care l-au oferit băiatului meu cel mare!