Interviul

Stăteam de dimineață în spatele standului meu de promotor de la hiper-market. Brânzeturile pe care le promovam erau așa, mai de mâna a doua, familia Brânzovenescu nu prea investea în a le îmbunătăți și a le face mai bune și conforme cu ce dorea lumea, le păstra așa de când lumea și pământul. Ca urmare, lumea mă cam ocolea, iar mostrele tăiate de mine pe farfuriuțe prindeau o culoare nu tocmai apetisantă, așa că, din când în când, trebuia să le înlocuiesc cu altele. Lângă mine, o fată drăguță de la Delaco, nu mai prididea să taie bucățele de cașcaval sau să felieze pâinea și să o ungă cu cremă de brânză. Toată lumea se îngrămădea la standul ei, avea niște replici haioase rău de tot. Cred și eu, cu așa produse, cu brânza aia a lor pufoasă… mai dau și cadouri sub forma unor animăluțe haioase. Nu puteam să mă angajez și eu la ei? Mă rog, fiecare cu norocul lui. Pentru că la mine nu se oprea nimeni, am început să sar peste scriptul pe care trebuia să îl spun și am început și să inventez replici. Se pare că erau inspirate pentru că, ușor, ușor, am reușit să aduc și eu … Mai mult

Cadoul

Zilele treceau și nu mă puteam nicicum hotărî ce să-i cumpăr cadou celui mai bun prieten al meu, Dragoș, pentru aniversarea lui. Vroiam să îi iau ceva special, însă nu aveam deloc inspirație. Luasem la rând toate hobby-urile lui, inventariasem de o mie de ori în minte ce i-ar plăcea să primească și nu reușisem deloc să găsesc ceva potrivit. Cu vreo două dimineți înainte de a sosi ziua amicului meu Dragoș, stăteam în bucătărie și beam cafeaua împreună cu soția mea. Ca de obicei, în primele minute, niciunul dintre noi nu scotea o vorbă, nu se auzea decât cum fiecare sorbea cu nesaț licoarea dătătoare de energie care începea, ușor, ușor, să ne pună rotițele în mișcare. Așa se face că, la un moment dat, am băgat de seamă că amândoi aveam în față cănile primite de la băieții noștri Crăciunul trecut. În complicitate cu bunicii, comandaseră de pe MagazinulDeCani.ro, două căni pictate foarte drăguțe. Pe una scrie cana lui mami, unde sunt pictate în culori vii o mulțime de inimioare, cum altfel, iar pe cealaltă, cana lui tati, sunt zugrăvite mașini de tot felul. Ne sunt dragi tare cănile astea pentru că sunt primite de la copiii noștri, sunt foarte vesele și ne fac să începem … Mai mult

Lecția de tehnologie

– Radu, gata pauza, te rog să continui cu temele! – Mai stau puțin, nu mai am de învățat decât la tehnologie! intră cel mic imediat în negociere. – Și nu e mai bine să termini ca apoi să te poți juca sau relaxa? – Am destul timp și ți-am zis că nu mai am decât la tehnologie, o lecție ușoară despre utilizarea cauciucului. – Foarte interesant! i-am răspuns. Dar te rog, apucă-te imediat de treabă, se face târziu! – Of, mi-aș dori să nu se fi inventat niciodată cauciucul ăsta, ca să nu am ce învăța! a strigat Radu. – Dar tu îți dai seama cum ar arăta lumea noastră dacă nu ar exista cauciucul? i-am răspuns, trăgându-mi un scaun lângă al lui. – Păi ce mare diferență ar fi? – Ehehe! Lumea ar arăta cu totul altfel, crede-mă. Proprietatea lui de a se deforma și reveni la forma inițială este una cu adevărat extraordinară. Cauciucul, fie el natural, obținut din arborele de cauciuc sau artificial, fabricat de om, are o mulțime de utilizări în viața noastră. Hai să ne gândim la câteva utilizări ale cauciucului: anvelopele pentru mașini sau biciclete, echipamente de protecție sau chiar jucării. – Hm, cred că ai dreptate, recunoscu Radu, … Mai mult

Parfurmurile creează amintiri

– Tati, mă iei cu tine la serviciu? Te rog, te implor! continua fetița mea fără niciun răgaz, știind exact cum poate obține ceea ce vroia. Evident, nici de data asta nu am opus mare rezistență, așa că iată-ne, la puțin timp, eu și Maria, în mașină, în drum spre laborator. – Îmi mai explici o dată de ce te-ai făcut parfumier, tati? Nu mai știu pe nimeni care să aibă meseria asta, mă provocă Maria. – Pentru că astfel am reușit să îmbin o pasiune, chimia, cu darul meu de a avea un simț al mirosului neobișnuit, i-am răspuns. Când eram ceva mai mic ca tine, am participat la un concurs la care, legați la ochi, trebuia să ghicim niște substanțe doar mirosindu-le. Ei bine, eu nu am greșit nici măcar una și, de atunci, mi-am educat mereu simțul olfactiv. Uite, am zis, acum eu pot spune de la distanță că te-ai dat cu noul parfum Katy Perry al mamei, așa e? – Vreau și eu să am calitatea asta! strigă cea mică, fără să îmi răspundă direct la întrebare. – Maria, fiecare om are darul său, iar tu, de exemplu, ai talentul acela deosebit de a te apropia de animale, de parcă le-ai putea înțelege limba. În plus, cine … Mai mult

Magazinul de vise

– Repede, spuse un adolescent care intră în grabă mare în magazin. Dați-mi, vă rog, un vis cu jocul de strategie Warlords pe care mi-l doresc atât de mult, nu mai am răbdare până la ziua mea! – Stai ușor, tinere! i-am răspuns eu. Versiunea multiplayer, ca să te poți juca cu prietenii tăi, da? – Normal! Mai încape îndoială? răspunse băiatul încântat de ofertă. I-am dăruit visul dorit și el a zbughit-o chiuind de bucurie pe ușă. Sunt atât de nerăbdători tinerii din ziua de azi, vor ca toate visele să li se împlinească pe loc! Deunăzi, un alt tânăr, cam de aceeași vârstă, mi-a cerut un vis despre un nou calculator pentru gaming. După ce i l-am dat, la câteva minute, s-a întors rugându-mă să îi fac un upgrade la vis cu o placă video mai performantă. Asta e, mai greșesc și eu, așa că l-am ajutat imediat. De departe, cele mai dificile sunt adolescentele. Ele au o mulțime de vise, care mai de care mai trăznite și chiar contradictorii, pentru că nu știu exact ce vor. Acum vor un vis cu un făt frumos pe un cal alb, apoi zic nu, mai bine cu un prinț bogat dintr-o țară exotică, ba nici așa nu … Mai mult

Compania mea, afacerea mea

– Vreau să vă solicit atenția pentru un anunț important! ne spuse apăsat directorul nostru tehnic, domnul Mihăilescu, abordând un aer misterios. După cum știți, de când a început criza, vremurile s-au schimbat, iar noi ca și companie trebuie să fim mai atenți cu costurile. Astăzi a venit momentul să aplicăm cu seriozitate câteva măsuri de eficientizare! Sala a început să fremete, ne uitam unii la alții și șușotelile creșteau în intensitate precum o avalanșă, acoperind încet, încet, discursul șefului. – Iar ni se taie din beneficii, spuse ferm convins unul dintre colegi. – Cred că e mai serios, pronostică altul, de data asta sigur ne umblă la salarii. – Ba eu zic că vine un val de concedieri, Dumnezeu să ne ajute! suspină o doamnă mai în vârstă care se apropia vertiginos de pensie. O să rămânem pe drumuri… – Vă rog! Dați-mi voie să vă spun despre ce este vorba! ridică vocea domnul director încercând să facă liniște. Astăzi vă anunț lansarea programului „Compania mea, afacerea mea”, spuse răspicat și făcu o pauză ca să fie sigur că toată lumea auzise. Ideea aflată la baza lui este să facem o schimbare de atitudine, să ne gândim la resursele companiei ca la resursele propriei noastre afaceri sau chiar familii. Și vă provoc, … Mai mult

Tricoul confiscat

– Tati, săptămâna asta vii mai devreme? mă întreba în fiecare seară Dragoș, băiețelul meu care tocmai împlinise 3 ani, mereu plin de speranță. – Imediat ce termin treaba la birou, vin, desigur, răspundeam eu. – Promiți? încerca el să smulgă o promisiune. De cele mai multe ori nu îi răspundeam pentru că știam că nu aveam să mă țin de cuvânt. În acea perioadă, apucam să ne vedem aproape doar în weekend. Dimineața plecam înainte ca el să se trezească, iar seara ajungeam după ce se culca. Proiectul în care eram angrenat trup și suflet de un an de zile și care era considerat cel mai important pentru compania la care lucram, se apropia de final și, consideram eu, nu puteam să las echipa pe care o coordonam singură. Ca urmare, ajungeam primul și plecam, de regulă, ultimul de la birou. Seara târziu, stăteam puțin de vorbă cu soția mea, care îmi povestea încântată câte minunății făcuse Dragoș în ziua respectivă. La 3 ani, copii sunt absolut adorabili, fac niște drăgălășenii extraordinare pe care eu, dintr-un motiv pe care nici acum nu mi-l explic, alegeam să le ratez. Îmi părea extrem de rău că nu puteam să trăiesc aceste momente alături de cel mic, … Mai mult