Viitorul este în ADN-ul nostru

Încă din cele mai îndepărtate vremuri, omul a arătat o înclinație deosebită pentru a stoca lucruri. La începuturi, această dorință era legată de instinctul de conservare și nevoia de a-și asigura supraviețuirea, așa că oamenii făceau provizii pentru a rezista peste iarnă sau în timpul unei perioade secetoase, când nu puteau să-și procure cele necesare traiului ca de obicei. Cu timpul, odată cu evoluția, omul a început să adune în jurul său lucruri și cu alte scopuri și care s-au concretizat în colecții de cărți, de tablouri sau de fotografii, născute din dorința acestuia de a fi înconjurat de obiectele care îi reprezentau pasiunile. Așa că, putem trage concluzia, fără a greși, că nevoile de stocare, depozitare sau colecționare sunt adânc scrise în ADN-ul nostru. Tehnologia a evoluat enorm odată cu apariția calculatorului și cu dezvoltarea impresionantă a internetului, spațiul de stocare devenind un element principal în tot acest context, fiind locul în care ne păstrăm viața și amintirile noastre digitale, fie că este vorba despre poze, filme, muzica preferată sau documente. Nevoia de spațiu de stocare a fost influențată continuu de aplicațiile sau jocurile tot mai performante, de filmele de o calitate care tind să concureze realitatea, de camerele foto sau … Mai mult

Savoarea gustului de odinioară

Îmi amintesc cu drag de copilărie, de zilele lipsite de griji petrecute la bunici, cu diminețile în care mă trezeam după pofta inimii, iar micul dejun gustos mă aștepta în bucătărie. Îmi aduc aminte de pomii fructiferi din curte, pe care mi-i închipuiam că sunt niște vapoare cu pânze, plecate în expediții de explorare, într-o luptă continuă cu pirații cei răi, din care furam, atunci când foamea îmi dădea târcoale, câte un măr ionatan sau o pară care mă îmbăta la propriu cu parfumul ei. Când eram foarte mic, așa de mic încât nici nu-mi amintesc, mi s-a povestit cum mă duceam până la via din fundul curții, luam câte o singură boabă dintr-un ciorchine și apoi făceam cale întoarsă. Numai că, după câțiva pași o terminam, așa că mă întorceam pentru încă o boabă de strugure și tot așa, până mă săturam sau mă plictiseam, după caz, spre deliciul bunicilor mei. Văd și acum cu ochii minții roșiile din grădină, crescute din semințe primite „printr-o relație” și de care bunicul meu era foarte mândru și pe care, atunci când le culegeam aveau un miros puternic de vrej. Nu pot uita nici cum bunica aducea în fiecare zi laptele proaspăt de la … Mai mult

Legenda colierului din Saint-Dyé-sur-Loire

Valea Loarei este un loc care farmecă pe oricine o vizitează, atât prin peisajele care îți taie respirația, dar și prin locurile încărcate de istorie și marcate pentru eternitate printr-un șir nenumărat de castele și opere de artă de o frumusețe neasemuită. Această regiune este astăzi una dintre cele mai vizitate din Franța, turiștii fiind fascinați de poveștile pe care aceste locuri par să le istorisească la fiecare pas, fie că este vorba despre lupte sângeroase, asedii, povești de dragoste cu prinți și prințese sau intrigi țesute cu multă imaginație. Există multe legende legate de aceste locuri deosebite și de oamenii care au trăit aici. O astfel de legendă povestește despre un sat modest din secolul al XVI-lea, numit Saint-Dyé-sur-Loire, aflat pe malul stâng al Loarei, străbătut de străzi înguste, străjuite de multe fântâni. Oamenii de aici duceau o viață grea, plină de nevoi, dar nu aceasta era cea mai mare grijă a lor, întrucât se obișnuiseră cu traiul lor modest. Ceea ce îi întrista cel mai tare era faptul că, deseori, satul lor era scena unor lupte care nu le aparțineau, ci erau izvorâte din dușmănii ale nobililor francezi care își disputau orgoliile antrenând în ele și viețile oamenilor simpli. De … Mai mult

Oriunde vrei să ajungi!

Numele meu este RAV 4, Toyota RAV 4.  Sunt o mașină de familie 4×4, puternică dar, în același timp, adaptabilă și mă descurc impecabil atât în oraș, cât și pe drumuri de munte. Sunt convinsă că numele meu provine din faptul că sunt ravisantă și că fac ravagii atunci când ies pe stradă, oamenii întorcând privirile după mine, mai ales de când am un design complet reînnoit al părții frontale și jante model nou, cu 6 spițe! Așa cum îi stă bine unei mașini din clasa mea și eu am grijă de familia mea, de care, deși suntem împreună de puțină vreme, m-am atașat atât de mult, încât suntem aproape nedespărțiți. Cei doi copii sunt preferații mei, îmi sunt dragi de parcă ar fi ai mei și trec repede cu vederea faptul că îmi mai murdăresc bancheta sau fac firimituri. Am scaunele îmbrăcate în piele așa că sunt ușor de curățat și întreținut. Oricum, tatăl are mare grijă de mine și sunt mai tot timpul curată și degresată. Mereu îl aud spunându-i soției, „Mi-e atât de dragă, încât nu mă lasă sufletul să o văd murdară!”. E drept că și eu am mare grijă de bugetul familiei, prin sistemul meu inovator, Toyota Optimal Drive, cu … Mai mult

Imperiul componentelor PC contraatacă

A trecut mai bine de un an de când calculatoarele au fost scoase în afara legii și, de atunci, viața noastră s-a schimbat radical. Cine a luat decizia asta? Ei bine, guvernele celor mai dezvoltate țări s-au întâlnit și au evaluat criza adâncă în care se află omenirea și au decis că de vină este calculatorul. Au urmat declarații peste declarații, toți marii șefi de stat au apărut împreună la televizor pentru a ne convinge că acesta este principalul vinovat pentru felul în care a evoluat societatea modernă. Au argumentat că viața publică a devenit practic inexistentă de când internetul a devenit mijlocul preferat de comunicare și socializare. Apoi au mai spus că șomajul accentuat cu care ne confruntăm este datorat faptului că munca oamenilor a fost preluată de computere și că suntem în impas din cauza aceasta. Ba, mai mult, au concluzionat că oamenilor li s-au tocit abilitățile și au ajuns deja în imposibilitatea de a se mai descurca fără ajutorul calculatoarelor și că le-a scăzut capacitatea de gândire și de a lua decizii pe cont propriu. Și uite așa, au hotărât că, de atunci înainte, calculatoarele vor fi interzise. Decizia asta a avut un impact pe care nu … Mai mult

Pasiunea pentru carte, o moștenire de preț!

Cartea a reprezentat dintotdeauna pentru mine un prieten și companion de nelipsit, aceasta având un loc special în familia mea, așa cum se cuvine unui lucru de mare preț. Cărțile au puteri magice, îți permit să treci peste barierele impuse de timp sau spațiu și, prin intermediul lor, poți să te transpui în vremuri trecute sau în viitor, îți oferă posibilitatea de a fi cavaler al Mesei Rotunde, mușchetar sau o ființă cu puteri nemaivăzute. Tatăl meu, autor al multor cărți, obișnuiește să îmi spună că, desigur, îmi va lăsa toate averile materiale dar, cea mai importantă moștenire pe care mi-o poate da, este pasiunea pentru carte pe care s-a străduit cu îndârjire să mi-o insufle. De când am, la rândul meu, copii, am reușit să înțeleg cu adevărat profunzimea vorbelor tatălui meu, pentru că sunt purtat și eu de același imbold, acela de a le transmite celor mici dragostea pentru carte și lectură. Proiectul pe care l-am inițiat pe acest blog este construit în jurul cărții și își propune să creeze o comunitate online dornică să colaboreze la scrierea unor cărți, în aceste vremuri în care, datorită avântului pe care îl cunoaște mediul online, cărțile pierd tot mai mult teren. Trebuie să … Mai mult

La trecutu-ți alb-negru, colorat viitor!

Aparatele electronice au devenit astăzi indispensabile pentru viața noastră de zi cu zi. Nu cred că ne mai putem imagina cum ar fi să nu avem un computer sau laptop, să nu putem privi la televizor, să nu avem cum să contactăm oriunde și oricând pe cei dragi pe telefonul mobil sau să nu imortalizăm momentele deosebite cu ajutorul unei camere foto sau video performante. Numai că lucrurile nu au stat întotdeauna așa. Vremurile copilăriei mele au coincis cu perioada cea mai grea a comunismului în care totul era strict controlat, accesul la cultură era trecut prin filtre foarte stricte iar echipamentele electronice erau abia la început de drum și foarte greu de găsit, așa că aveai la dispoziție foarte puține opțiuni. Dacă ar fi să parafrazez un vers din poezia lui Eminescu, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, aș spune despre aparatele electronice de ieri și de azi așa: „La trecutu-ți alb-negru, colorat viitor!”. Așa aș putea caracteriza diferența dintre aparatele de acum față de cele de odinioară, iar saltul tehnologic de la alb-negru la color nu se referă numai la cromatică ci și la funcționalități, fiabilitate sau ușurință în utilizare. Am multe amintiri din acea perioadă, primele fiind legate de celebrul … Mai mult