Diferențe de opinie

– Vai cum poți să arăți, nu înțeleg cum poți să te suporți așa! îi zise ea privind-ul de sus. Poftim, de ce priveliște am și eu parte într-o zi însorită, la un picnic ce se dorea reconfortant și relaxant… Nu mori de cald cu blana aia pe tine?  – Uite că nu mor, așa este corpul meu, acoperit de mult păr și asta nu mă deranjează absolut deloc, îi răspunse el aruncându-i înapoi o privire acidă. Iar dacă nu îți place ce vezi, poți să îți găsești alt loc pentru picnic sau să te uiți în altă parte! – Să știi că poți să schimbi puțin din look-ul pe care ți l-a dat Dumnezeu, nu cred că e niciun păcat în asta. Uite, îi împărtăși ea din secretele sale feminine, eu îmi îngrijesc cu multă atenție părul dorit, cel care are un rol estetic, iar pe cel nedorit îl înlătur fără să stau pe gânduri.  – Bine, dar preocuparea asta îți ocupă, desigur, o grămadă de timp, iar eu nu sunt dispus să dau din timpul meu pentru așa o activitate fără substanță, trase el concluzia, mai mult pentru sine. Și de ce zici tu că lipsa părului din anumite zone ale corpului este un motiv de … Mai mult

Ziua Alegerii

– Tati, m-am întors de la școală! strigă cel mic sărindu-mi în brațe. L-am prins din zbor și l-am strâns cu dragoste în brațe. Mă regăsesc așa de mult în el, îmi retrăiesc parcă copilăria și anii în care mergeam și eu la școală. Mai e un an și sosește și pentru el momentul acela atât de important, Ziua Alegerii. În lumea noastră, ColoPia, în fiecare an, toți copiii care termină studiile, sunt chemați în fața comunității pentru a își alege meseria, în Ziua Alegerii. Cel mic deja știe ce vrea să devină. Pentru că îi place enorm să călătorească, și-a ales deja menirea, o să fie o ștampilă de buzunar, Pocket Stamp, astfel va putea vizita multe locuri noi. Iar eu îl susțin în alegerea făcută, din toată inima! Doamne, îmi aduc aminte prin ce emoții am trecut eu atunci, de Ziua Alegerii, nu am fost deloc pregătit pentru pasul ăsta. Parcă și acum mă trec fiorii… Zilele treceau cu repeziciune, iar eu eram din ce în ce mai neliniștit, deoarece nu reușeam să mă hotărăsc ce fel de ștampilă vroiam să fiu. Eram complet blocat și nu făceam decât să îmi imaginez cum în acea zi, atât de importantă și care trebuia să fie una dintre cele mai speciale din viața … Mai mult

Blondă sau brună… nu-mi e totuna!

Era în jur de ora 10 dimineața, ora la care pe mai toți corporatiștii îi apucă cheful de treabă, asta după ce au savurat cafeaua și au întors pe toate fețele ultimele cancan-uri din firmă. Așadar, lucram cu spor la o prezentare, când, simt pe umăr o atingere ușoară. Era colega mea Roxana, o fată până în 30 de ani, cu un păr blond, lung și cârlionțat și cu o siluetă de invidiat, genul de fată care mănâncă orice și nu se îngrașă, spre disperarea colegelor ei. – Neața! Ce faci, ești ocupat? mă întrebă ea afișând un zâmbet larg. – Păi, da… așa și așa, mă rog, trebuie să termin o prezentarea până la finalul zilei, am mormăit eu nu prea convingător. – Ah, înțeleg, scuze de întrerupere, vroiam să vorbesc cu tine câteva minute, dacă poți. Am încuviințat din cap, așa că ne-am retras puțin mai departe de birouri, ca să putem vorbi. – Uite, am ceva să-ți spun care o să ți se pară poate puțin ciudat, spuse ea ținând privirea în pământ.  – Ia uimește-mă! am încercat eu să destind puțin atmosfera.  – Uite despre ce este vorba, așa cum știi, probabil, tocmai am încheiat o relație. Nu sunt într-o perioadă chiar roză, dar fac tot ce pot … Mai mult

Poveste cu aromă de cafea

– Bunicule! Hai repede, e timpul pentru povestea de seară! Mi-am pus deja pijamaua, m-am spălat pe dinți și te aștept în paaat! se auzi glasul pițigăiat al Mariei care striga cât o țineau puterile ca să fie sigură că vocea ei va răzbate din camera ei până în sufragerie. – Vin imediat, draga mea! m-am grăbit să-i răspund știind că nicio amânare nu este posibilă. Serile din vacanța de vară, pe care și-o petrece aproape în întregime la noi, bunicii ei, sunt momentele noastre preferate, cele în care Maria se culcușește la pieptul meu și pășim împreună în lumea poveștilor. Am învățat alături de ea că limba poveștilor este chiar limba copiilor, deoarece le ajunge direct la suflet. Istorioarele pe care le citesc Mariei în fiecare seară îi pun imaginația la lucru și fac trecerea către alte tărâmuri de poveste – visele nopții – atât de ușoară, încât este aproape imperceptibilă. De ceva vreme, începusem să îi citesc din 1001 de nopți iar Maria asculta fiecare poveste cu sufletul la gură. Întruna dintre seri, îi spuneam o nouă aventură istorisită de Șeherezada, însă, deși povestea era captivantă, simțeam că ceva nu e în regulă, cea mică se tot foia și părea că se gândește la altceva. Deși o urmăream cu coada ochiului, mă făceam că nu … Mai mult

Începe SuperBlog 2015

După 2 participări la SuperBlog, în 2012 și 2013, o pauză în 2014, iată ca mi s-a făcut dor de concursul ăsta care are, fără nicio îndoiala, un farmec aparte. De ce mi-a lipsit SuperBlog? Pentru că mi-a oferit de fiecare dată o perioadă de intensă creativitate, m-a provocat să  găsesc cele mai originale idei pentru temele propuse în termene extrem de strânse și m-a ținut cu sufletul la gură la fiecare dintre notele pentru articolele înscrise în concurs. Concurenților tradiționali deja le spun bine v-am regăsit, celor noi le spun bun venit și îi asigur că nu or să regrete această experiență. Succes tuturor participanților, fie ca cei mai inspirați sa fie răsplătiți cu aprecierea juriului!

Descoperind România – Cetatea Alba Iulia și Salina Turda

Cetatea Alba Iulia Dacă e un lucru care m-a impresionat cu adevărat în vacanța de vară din 2013, acesta este vizita făcută la Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia. Nimic nu prevestea revelația pe care urma să o avem în momentul când am trecut podul prin care am intrat în cetate. Chiar și planul zilei a 4-a mi-a fost dat peste cap, întrucât eu socotisem că plecăm din Sibiu, ajungem pe la 11 la Alba Iulia, stăm o oră – două la cetate și apoi plecăm spre Cluj via Salina Turda. Numai că lucrurile nu au stat așa… De la intrarea pe poarta cetății am fost cuprinși de o stare de bine extraordinară, era ca și cum ne-am fi întors la o veche vatră, deși nu mai fusesem niciodată acolo. Locul ăsta are o energie nevăzută care te face să te simți român și mândru de asta! Am fost impresionați de felul minunat în care se prezintă toată partea de sud a cetății, cea care a fost renovată prin absorbția de fonduri europene. La intrare te întâmpină cele două biserici, una ortodoxă și una catolică, ambele impunătoare. Urmează apoi drumul către coloana ridicată pe locul unde au fost trași pe … Mai mult

Drumul de la Fram la… cardul de credit

piraeus bank

Au trecut de mult vremurile în care ne cumpăram ceva pentru toată viața. Până și proverbul care spunea că suntem prea săraci să ne luăm lucruri ieftine parcă nu mai este atât de valabil precum era pe timpul bunicilor noștri. Îmi amintesc de lucrurile de valoare din copilăria mea, iar frigiderul Fram este cel care îmi vine primul în minte. Construite să dăinuiască peste ani, robuste și rezistente la orice, de la șocuri mecanice la șocuri electrice, nimic nu părea că ar putea să facă frigiderele Fram să nu mai funcționeze și să trebuiască înlocuite. Astăzi, însă, lucrurile s-au schimbat radical, devenind o societate de consum, în care lucrurile durabile de odinioară s-au transformat în obiecte obișnuite, care se strică mult mai rapid și care se pot înlocui la prețuri rezonabile. Electrocasnicele sau electronicele nici nu se prea mai repară, prețul unui produs nou find, de cele mai multe ori, mai mic decât prețul înlocuirii unei piese stricate. Mai mult, se pare că unii producători, au introdus chiar și noțiunea de defectare programată a echipamentelor lor pentru a le limita ciclul de viață. Oricât de ciudat ar suna acest lucru, este adevărat! Ca să nu puneți asta la suflet, gândiți-vă … Mai mult