Pasiunea pentru carte, o moștenire de preț!

Cartea a reprezentat dintotdeauna pentru mine un prieten și companion de nelipsit, aceasta având un loc special în familia mea, așa cum se cuvine unui lucru de mare preț. Cărțile au puteri magice, îți permit să treci peste barierele impuse de timp sau spațiu și, prin intermediul lor, poți să te transpui în vremuri trecute sau în viitor, îți oferă posibilitatea de a fi cavaler al Mesei Rotunde, mușchetar sau o ființă cu puteri nemaivăzute. Tatăl meu, autor al multor cărți, obișnuiește să îmi spună că, desigur, îmi va lăsa toate averile materiale dar, cea mai importantă moștenire pe care mi-o poate da, este pasiunea pentru carte pe care s-a străduit cu îndârjire să mi-o insufle. De când am, la rândul meu, copii, am reușit să înțeleg cu adevărat profunzimea vorbelor tatălui meu, pentru că sunt purtat și eu de același imbold, acela de a le transmite celor mici dragostea pentru carte și lectură.

Proiectul pe care l-am inițiat pe acest blog este construit în jurul cărții și își propune să creeze o comunitate online dornică să colaboreze la scrierea unor cărți, în aceste vremuri în care, datorită avântului pe care îl cunoaște mediul online, cărțile pierd tot mai mult teren. Trebuie să vă spun că recunosc majoritatea beneficiilor aduse de internet, dar nu pot fi de acord cu substituirea cărților, pentru că nicio tabletă și niciun kindle nu poate înlocui farmecul de a citi o carte adevărată. Biblioteca personală în care contempli cu emoție, din când în când, colecția favorită nu poate dispărea și nu poate fi suplinită de o arhivă de cărți electronice, iar cei care vor să scrie trebuie să aibă în continuare dorința și posibilitatea de a o face pentru că, așa cum spunea una dintre câștigătoarele premiului Nobel pentru literatură,

Dacă îți dorești să citești o carte care nu a fost încă publicată, atunci trebuie să o scrii chiar tu! Toni Morrison

Cărțile îți deschid orizonturi nebănuite, îți oferă posibilitatea să trăiești viețile personajelor întruchipate în povestirile lor, te transpun în locuri neumblate și îți pot umple sufletul, deopotrivă, cu bucurie sau tristețe.

Cei care spun că au doar o singură viață, înseamnă că nu știu cum să citească o carte.

O carte bună trebuie să te lase… ușor vlăguit la finalul ei. Doar trăiești câteva vieți în timp ce o citești! Willian Styron

Sunt un pasionat de carte încă din copilărie și voi rămâne fidel lecturii întotdeauna. Cartea m-a însoțit oriunde, în călătorii, în concediu sau în parc, dar există câteva locuri pe care le asociez cu plăcerea lecturii. Când eram mic, îmi amintesc cum citeam pe nerăsuflate cărțile lui Jules Verne, Alexandre Dumas sau Karl May, tolănit pe șezlongul fragil din curtea bunicilor mei. Acela era locul meu preferat în care timpul trecea pe nesimțite și, atunci când terminam un roman, îmi era atât de greu de parcă mă despărțeam de cineva drag.

Fotoliul din sufragerie mi-a fost și el, alături de lampadarul cu picior, companion în lecturarea cărților de-a lungul timpului. Și banca din parc, cea cu vedere la lac, de sub salcie, era un loc unde mă simțeam foarte bine alături de o carte. Și biblioteca de la facultate a fost un loc preferat pentru citit, aceasta mă impresiona întotdeauna prin faptul că impunea un asemenea respect încât nu îndrăzneai să scoți nici măcar un sunet, o percepeam ca pe un templu al cărților.

Acum, încerc să insuflu și eu, la rândul meu, copiilor mei, dragostea față de cărți, precum a făcut-o tatăl meu cu mine și pentru care îi sunt recunoscător. Băiatul meu cel mare, este în clasa a V-a și a început deja să dea iama prin colecția mea de cărți de la Nemira. Le-a descoperit farmecul și este fascinat de ele, iar eu nu-mi mai încap în piele de bucurie! Chiar zilele acestea, citește cu multă plăcere Războinicii, o antologie realizată de George R.R. Martin și Gardner Dozois.

De câtva timp, ne-am făcut un tabiet legat de lectură, așa că seara obișnuim să citim toți trei, înainte de culcare. Este un moment de reunire și de hrănire a sufletului după ce s-a terminat o zi grea pentru fiecare dintre noi, cu lecții multe și istovitoare, cu probleme de toate felurile de rezolvat la serviciu, moment pe care îl savurăm împreună. Așa că ne instalăm pe canapeaua din sufragerie și începem să citim. Din când în când ne oprim să comentăm un pasaj mai interesant sau care cere câteva explicații din partea mea.

Pentru că tentația jocurilor este una căreia îi este încă greu să-i reziste, cel mic face din când în când pauză și revine apoi să tragă cu ochiul la noi, fără să ne deranjeze, însă. Înțelege că ceea ce facem este un lucru important și ne respectă timpul acordat lecturii, chiar dacă nu are încă răbdarea necesară să stea cu noi tot timpul.

Ipostaza din poza de mai sus a devenit locul în care mă simt cel mai bine și cel mai împlinit, habitatul cel mai potrivit pentru lectură al acestui moment din viața mea, pe canapeaua din sufragerie alături de băieții mei și de colecția mea dragă de cărți de la Nemira. Și știu că fac un lucru important, deoarece pasiunea pentru cărți este un lucru de preț pe care vreau să îl insuflu copiilor mei!

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2012.

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.