Să visăm prin ochii copiilor noștri

Am fost fiecare dintre noi copii și am trăit, cu siguranță, visurile copilăriei și am văzut lucruri sau întâmplări pe care le-am interpretat într-un fel în care doar copiii o pot face. Copilăria oferă niște atuuri incredibil de puternice precum inocența, lipsa de inhibiții sau libertatea gândirii pe care trecerea timpului nu face, din păcate, decât să le tocească.

Ceea ce trebuie să facem pentru a redescoperi acea perioadă minunată din viața noastră este să încercăm să privim viața cât mai des prin ochii copiilor noștri. Comunicând cu copilul din noi redevenim din nou, măcar pentru câteva clipe, copii.

Zilele trecute, Dragoș, băiatul meu cel mare, mi-a citit o scurtă compunere pe care o făcuse pentru ora de limba română și am avut din nou un moment de redescoperire a gândirii inocente și pline de imaginație. Dați-mi voie să împărtășesc cu voi acest text.

Culorile toamnei

Toamna face să plouă cu culori pe care le găsim peste tot. Unele curg din veșmântul împăraților, iar altele plutesc pe cer după ploaia binecuvântată.

Culori găsim și după-amiaza, ele acoperă toată bolta cerească. Venite parcă dintr-un nucleu luminos și portocaliu ce pare că stă să cadă, ele sunt calde, blânde, ca niște valuri de culoare așezate unele peste altele.

Noaptea, însă, cerul este negru, fără culori. Singurele obiecte care îl însuflețesc sunt ochiul imens ce ne veghează, alături de micile lui ajutoare strălucitoare, răsfirate ici și colo, solitarele podoabe ale întunericului.

Culori sunt peste tot în natură, dar toamna vișiniul amurgului este cel ce iese în evidență. Un soare palid pictează norii de un roz strălucitor, iar atmosfera este fantastică! Umbrele mișună printre crengile copacilor dezgoliți, căpătând forma imaginației noastre. În aer, se simte un vânt ca o adiere vindecătoare ce trece peste frunze, pregătindu-le pentru o noapte care va aduce un nou spectacol de lumini, lăsând natura să viseze la o altă zi, la un alt amurg, la alte sentimente frumoase, la toamnă…

Nu-i așa că este deosebit? Cuvintele acestea care aparțin unui copil m-au transpus parcă în timp, pe vremea când mă bucuram de venirea toamnei și descopeream ciclicitatea naturii. De câte ori primesc câte un dar atât de frumos din partea copiilor mei, îmi doresc să le pot oferi cât mai multe oportunități prin care să se exprime, dincolo de cunoștințele pe care le iau de la școală, un sistem rămas destul de rigid și formal, din păcate. Îmi place să le dau ocazia să își aștearnă pe o coală de desen gândurile lor atât de minunate. Iar noi, părinții, ne umplem sufletele de bucurie de pe urma realizărilor lor care ne readuc în suflet bucuria copilăriei! Ce frumos este totul privit prin ochi de copil!

concurs toyotaCopiii au imaginație, au îndrăzneală așa că de ce să nu încercăm să privim lumea și viitorul prin ochii lor? Toyota a înțeles acest lucru, dovadă fiind un concurs numit Dream Car Art Contest, aflat la a patra ediție, prin care toți copiii lumii sunt invitați să facă un desen prin care să zugrăvească mașina visurilor lor. Băieții mei au început deja să lucreze la desenele pe care urmează să le înscriem în concurs. Dragoș mi-a spus că încă mai lucrează la prototipul mașinii visurilor lui, testând diverse design-uri cât mai avangardiste, iar Radu este încă la stadiul de machetă dar mi-a dezvălui în șoaptă că oricum, mașina viitorului va putea zbura. Vă invit și pe voi să vă înscrieți voi copiii la concurs, lumea privită prin ochii copiilor este extraordinară!

Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog 2013.

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.