Savoarea gustului de odinioară

Îmi amintesc cu drag de copilărie, de zilele lipsite de griji petrecute la bunici, cu diminețile în care mă trezeam după pofta inimii, iar micul dejun gustos mă aștepta în bucătărie. Îmi aduc aminte de pomii fructiferi din curte, pe care mi-i închipuiam că sunt niște vapoare cu pânze, plecate în expediții de explorare, într-o luptă continuă cu pirații cei răi, din care furam, atunci când foamea îmi dădea târcoale, câte un măr ionatan sau o pară care mă îmbăta la propriu cu parfumul ei. Când eram foarte mic, așa de mic încât nici nu-mi amintesc, mi s-a povestit cum mă duceam până la via din fundul curții, luam câte o singură boabă dintr-un ciorchine și apoi făceam cale întoarsă. Numai că, după câțiva pași o terminam, așa că mă întorceam pentru încă o boabă de strugure și tot așa, până mă săturam sau mă plictiseam, după caz, spre deliciul bunicilor mei.

Văd și acum cu ochii minții roșiile din grădină, crescute din semințe primite „printr-o relație” și de care bunicul meu era foarte mândru și pe care, atunci când le culegeam aveau un miros puternic de vrej. Nu pot uita nici cum bunica aducea în fiecare zi laptele proaspăt de la văcuța Joiana pe care, deși n-am avut niciodată onoarea să o cunosc personal, a fost responsabilă cu rezerva mea de calciu cât am fost în perioada de creștere. Toate lucrurile pe care vi le-am povestit au sădit în mine plăcerea și dorința de a consuma produse naturale.

Aceste vremuri ale primilor mei ani de viață, au coincis cu finalul perioadei regimului comunist care a fost una plină de restricții, mai ales alimentare. Un lucru era, însă, sigur. Atunci, mâncam exclusiv produse românești, că doar nu aveam de ales, nu-i așa? Varietatea era una limitată și nu găseai nicicum pe rafturi altceva decât alimente autohtone, cu excepția faimoșilor creveți care erau stăpânii galantarelor. Orice alt produs se termina rapid, fiind devorat într-o clipită de coada care se încolăcea în fața alimentarelor ca un șarpe flămând. Mă uimește și amuză, cu tristețe de altfel, cum atunci nu cumpărai ceea ce aveai nevoie, ci ceea ce prindeai. Dacă prindeai de 3 ori la rând făină, atunci luai făină!

După revoluție, însă, românii au manifestat un apetit deosebit pentru tot ce era din import, ca o reacție la vremurile comuniste, pline de lipsuri. Orice era românesc era considerat, dintr-o dată, fără valoare și tot ce venea din străinătate era catalogat drept net superior, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu era chiar așa. A fost un miraj din care, din nefericire, nu am ieșit încă complet. Am cumpărat și încă mai cumpărăm ardeii sau merele din import care par coborâte dintr-o carte ilustrată, fără să ne pese de faptul că acestea nu au gustul cu care eram obișnuiți sau fără să ne punem problema că aspectul lor este, poate, nenatural și datorat folosirii de chimicale. Acum varietatea este mare, dar am uitat oare să mâncăm sănătos, așa cum o făceam pe vremuri?

Astăzi, din fericire, din ce în ce mai mulți dintre noi au început să se întoarcă către valorile tradiționale, românești. Și eu, alături de familia mea, încerc să acord atenție alimentelor pe care le mănânc și caut de fiecare dată produsele autohtone, în primul rând pentru că știm ce consumăm. Numai că, să mănânci românește, este mai greu decât pare… În piețe, din păcate, adevărații producători nu prea mai au loc din cauza comercianților care au dezvoltat o adevărată rețea de dominație a piețelor, aceștia din urmă oferind numai produse din import. Rar mai găsești, la marginea pieței, pe o bordură sau alee, câte un țăran care încearcă să-și vândă și el într-un fel marfa. Chiar dacă încerci să îi ajuți și cumperi de la ei, pentru încurajarea producătorilor locali este nevoie de mult mai mult decât atât.

Și știți de ce spun că îmi doresc să mănânc românește? Să vă dau un exemplu. De câte ori plec din țară pentru o perioadă mai lungă, tânjesc după bucatele de acasă și este întotdeauna o mare bucurie când revin și sunt așteptat cu o ciorbă acră, salată de vinete sau sarmale în foi de viță! Gusturile și tradițiile culinare locale sunt în ADN-ul nostru de români și ele ne vor însoți toată viața, pentru că nimic nu ne va putea alunga din preferințe mămăliga, caltaboșul sau piftia!

Din punctul acesta de vedere, România este binecuvântată de o varietate impresionantă de alimente, preparate și mâncăruri deosebite, care reprezintă o adevărată valoare națională și care ține de brandul nostru de țară. Este de datoria noastră să păstrăm aceste rețete și pentru generațiile viitoare!

De aceea, sunt convins de faptul că ține de fiecare dintre noi să luptăm pentru dreptul de a mânca sănătos și de a trăi sănătos. Niciodată nu suntem prea puțini și, niciodată, ajutorul pe care îl putem da, nu este unul neînsemnat. Dacă din ce în ce mai mulți dintre noi vom alege produsele românești, vom da o șansă producătorilor locali și vom susține economic regiunea în care locuim.

Din fericire, alături de oamenii care gândesc în acest fel, există și companii care sprijină acest demers. O astfel de companie este și real,- Hypermarket, care reunește sub programul lor strategic, „Produceți românește, vindem românește”, toate motivele de a consuma românește pe care le-am enumerat mai sus. Un proiect nou, denumit Standul produselor românești” și lansat deja în 24 de magazine, este derulat în parteneriat cu Ministerul Agriculturii și își propune susținerea dezvoltării producătorilor locali mai ales al celor din sectorul de legume și fructe.

Astfel, real,- nu așteaptă ca producătorii sa vină către ei ci se îndreaptă ei către aceștia, oferindu-le, pe lângă posibilitatea de a-și desface produsele și de a se dezvolta, toate informațiile necesare accesului acestora în magazinele lor, asumându-și, astfel, și un rol educațional. Un argument extraordinar al faptului că sprijină inițiativa locală este calculul care spune că, din cei 1700 de furnizori ai real,-, 90% sunt autohtoni. În plus, au organizat mai multe târguri de produse tradiționale și ecologice sub deviza „Savoarea gustului de odinioară”, oferind cadrul necesar pentru ca producătorii să se întâlnească cu clienții lor.

Aceste serii de inițiative constituie pentru real,- adevărați diferențiatori față de concurență, din care, însă, toată lumea are de câștigat, atât micii producători cât și, mai ales, clientul final. Prin rețeaua de magazine deținute la nivel național, gama de produse oferită de real,- este una variată oferind  produse specifice fiecărei regiuni.

Felicitări celor de la real,- pentru sprijinul pe care îl aduc redescoperirii produselor autohtone, păstrării istoricului gastronomic și al sănătății românilor!

Îmi închei aici pledoaria pentru produsele autohtone pentru că știu deja ce vom face în weekend, vom da o fuga la real,- Hypermarket, ne vom umple coșul de cumpărături cu alimente produse românește și vândute românește de la standul produselor românești și vom pregăti o masă tradițională la care vom invita toată familia, pentru a ne bucura împreună de savoarea gustului de odinioară!

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2012.

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.