Povestea Scufiței Roșii corporatiste

Copilăria a trecut de mult… Parcă a fost acum o sută de ani când mă trimitea mama cu coșulețul de bunătăți la bunica mea, care stătea tocmai în capătul celălalt al pădurii. Am trecut cu bine prin toate peripețiile mele cu lupul cel rău. Cu ajutorul vânătorului, bineînțeles. Am și rămas buni prieteni. E un om extraordinar, care ar putea fi orice, chiar și profesor sau ministru, numai că, fiind brânză bună în burduf de câine, a preferat să nu se complice și să aibă o viață tihnită, în mijlocul naturii, departe de orice stres. Mă rog, treaba lui. Eu, însă, nu sunt așa! Dintotdeauna, mi-am dorit să plec din sat și să ajung cineva. Într-un loc uitat de lume nu faci nicio brânză. Trebuie să mergi acolo unde se întâmplă lucrurile cu adevărat importante… la oraș! Așa că am bătut-o pe mama la cap și m-a trimis la școală la oraș. De provincie, e adevărat, dar măcar a fost un prim pas. Acolo am învățat ca o nebună, m-am luptat pentru fiecare notă și am fost cea mai bună din clasă. După liceu, m-am mutat în capitală și am intrat ca în brânză la facultate, fără nicio emoție. Ei, de aici încolo a început … Mai mult

Cum să faci un drive-test cu un laptop

Sunt multe lucruri în viață care presupun să faci o alegere. Uneori, această alegere este pentru o perioadă lungă de timp. Și, pentru a lua o hotărâre corectă, cu care să fii confortabil, trebuie să decizi în cunoștință de cauză. Primul exemplu care îmi vine în minte este cumpărarea unei mașini. Să nu-mi spui că este o alegere ușoară, că nu te cred! Poate ai trecut prin asta și ai observat că, dacă te sfătuiești cu prietenii sau colegii, o să primești nenumărate opinii, cele mai multe fiind în contradicție cu părerile tale… Ce e de făcut? Eu cred că cea mai bună abordare este să îți construiești propriile criterii și să le analizezi cu atenție, fie că este vorba despre caracteristici, formă, culoare sau marcă. O unealtă aproape indispensabilă, pentru mulți dintre noi, a devenit, în ultima vreme, laptopul. Și, la fel ca și o mașină pe care o folosești, în medie, în jur de 5 ani, un laptop este un lucru care te va însoți, acasă sau la serviciu, cel puțin câțiva ani. La ce te uiți atunci când îți alegi un laptop? Propun să ne gândim împreună care ar fi cele mai importante criterii, folosind o analogie cu achiziționarea unei mașini, pentru că la mașini se pricepe toată lumea, nu-i așa? Decizia că … Mai mult

Poveste de Crăciun

„S-au văzut prima oara într-o seară de mai S-au plăcut, el avea părul scurt, ea bălai Parcă se cunoșteau, ochi în ochi se priveau Ca și când timpul ar sta în loc. Nu știa ce sa-i spună și se fâstâcea El era cu 2 ani mai în vârsta ca ea La același liceu, cu același troleu mergeau Dar fără să fi știut. Se întâmpla oare s-ajungi să îți găsești O jumătate cu care toată viața ai să trăiești?” […] Trecuseră deja 5 ani de când avusese curajul să intre în vorbă cu ea. După ce se priviseră lung câteva săptămâni la rând, el făcuse un efort supra-omenesc și, într-o bună zi, roșu din cap și până în picioare, se dusese la ea și îi spusese: – Știi… Am… Aș vrea… Dacă nu te superi… Nu știu cum să-ți spun… Ai vrea să… ieșim diseară în oraș? – Desigur, răspunse ea zâmbind și cu o siguranță care au făcut să îi treacă pe loc toate emoțiile. Fusese cel mai greu moment din viața lui, iar acum se simțea ca un gladiator ieșit învingător după o luptă crâncenă. Era o victorie incredibilă, mai ales asupra emoțiilor care l-au împiedicat atâta timp să facă pasul. Răsuflă ușurat… O făcuse! Apoi, lucrurile au decurs cu atâta naturalețe încât, parcă era prea frumos să fie adevărat. Își ghiceau gândurile, se trezeau de multe ori începând să spună același lucru și … Mai mult

O carte, un salt în timp

Îmi amintesc cu melancolie de perioada copilăriei mele. Revăd și acum curtea bunicilor în care am crescut, cu mulți copaci pe care i-am explorat pe verticală în cel mai mic detaliu, cu vița de vie pe care abia așteptam să o culeg toamna, cam pe la mijlocul lui septembrie și cu rondul de flori de care bunica mea se ocupa zilnic și cu care se fălea nevoie mare. Toate acestea sunt imagini care mă vor însoți toată viața. Nu pot uita diminețile în care mă trezeam atunci când vroiam, iar în bucătărie mă așteptau două căni cu ceai de sunătoare cu multă lămâie și sandvișurile cu cașcaval ras, obținut cu mari sacrificii de mama de la șeful de cantină al uzinei în care lucra… A fost o perioadă lipsită de griji din care îmi amintesc foarte clar liniștea și confortul pe care mi le ofereau părinții mei pentru a avea o copilărie fericită. Deși traversam atunci perioada cea mai dură și plină de restricții a regimului comunist, ai mei încercau să îmi ofere tot ce puteau pentru ca eu să nu resimt acest lucru… Și au reușit… Era o perioadă în care, pe lângă greutățile avute în obținerea celor necesare existenței de zi … Mai mult

Take, Ianke și Cadîr sunt… online

„Vezi înaintea ochilor un șir de case ca și cum le-ai privi din stradă. Sunt acolo trei prăvălii modeste, de târgușor provincial, întâia este a lui Take, a doua este a lui lanke și cea din urmă și micuță  de tot a lui Cadîr. Casa lui Take și a lui lanke sunt construite absolut la fel, numai că sunt cu totul altfel zugrăvite. De pildă, zidurile casei lui Take sunt roșii, iar tabla de pe acoperiș albă, pe când casa lui lanke are zidurile albastre și tabla de pe acoperiș roșie  Firma lui Take, pe care-i scris doar: „La Take”, e neagră, cu litere galbene, iar a lui lanke e galbenă cu litere negre. Căsuța micuță a lui Cadîr și firma lui au luat de la fiecare câte o culoare. Așa, de pildă, zidurile sunt roșii, tabla neagră, firma galbenă cu litere albe.” […] „Toți trei negustorii, ușor și comod îmbrăcați de vară, dormitează pe scaune înadins puse în față, fiecare la prăvălia lui.” Toată lumea cunoaște povestea lor plină de replici savuroase! […] După mult, mult timp de la cele întâmplate mai sus, într-o altă vară și mai toridă, cei trei se regăsesc în aceeași postură, de data asta în fața caselor lor proaspăt și curat vopsite în alb. Nici urmă de vreo firmă… Ianke: Pfuu, ce mai căldură! Take: Și ce îmi spui mie? Ianke: Păi ce? Ție îți spun? Take: Păi cu cine vorbești? Ianke: Ce te interesează pe tine cu cine vorbesc? Uite … Mai mult

Branding personal la modul real

Brandingul personal nu este un moft, nu este nici pe departe apanajul celor care vor să se dea prețioși sau să fie cu nasul pe sus, este o necesitate pentru fiecare dintre noi. Pentru că, oamenii care reușesc să își construiască o imagine distinctă și bine conturată au un mare atu în fața celorlalți. Imaginea se construiește, bineînțeles, pe o bază solidă formată din cunoștințe, expertiză, abilități demonstrate și recunoașterea tuturor acestor calități de către ceilalți. Construirea unui brand personal este, cu siguranță, o investiție personală, așa că trebuie sa îi acordăm atenția cuvenită. O componentă a brandingului personal este și felul în care te îmbraci. Aspectul exterior îți reflectă personalitatea și spune multe despre tine de la primul contact pe care îl ai cu persoanele din jur. Se spune că „haina face pe om”… Ei bine, nu este întru totul așa, haina nu este o condiție suficientă, dar este una necesară, așadar există o mare doză de adevăr în aceasta expresie. Eu unul nu sunt, neapărat, un împătimit de modă, dar încerc sa țin pasul cu ea, atât cât am nevoie. Știu, de pildă, câteva reguli de bază cum ar fi faptul că pantofii trebuiesc asortați  cu cureaua, că se poartă … Mai mult

Înapoi în… viitor, pe drumuri de munte

Vreau să vorbim puțin despre ce înseamnă să fii remarcabil… Remarcabil înseamnă să ai impact asupra semenilor, iar acest lucru îl poți realiza prin ceea ce faci, prin ceea ce gândești sau prin influența pe care o ai asupra celorlalți. Trebuie să recunoști că nu este nimic remarcabil la cei care încearcă, cu tot dinadinsul, să fie la fel ca restul, numai pentru a nu face o notă discordantă. Te-ai gândit vreodată dacă ești un om care iese în evidență, care este remarcat și care iese din rândurile celor mulți? Răspunsul la întrebarea mea îți aparține dar eu unul sunt convins că nu vreau să fiu printre cei care trec neobservați. Seth Godin, unul dintre cei mai vânduți autori de cărți de afaceri, a lansat o ideologie bazată pe trei concepte simple, dintre care, cel mai important este acela care spune că singura modalitate prin care poți face o idee populară este ca aceasta să își câștige atributul de „remarcabil”. Unul dintre modurile prin care el încearcă să își explice teoria este următorul: Este o mare diferență între a fi remarcat și a fi observat.  De exemplu, alergând gol pe străzi, vei fi cu siguranță observat, dar asta nu va face să fii remarcat. Dar, dacă … Mai mult