Moș Crăciun știe tot ce mișcă!

Copiii cresc foarte repede, iar problemele cu care trebuie să te confrunți se schimbă și ele. Cum se spune, copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari… Odată cu depășirea vârstei de bebeluș trebuie să începi să le oferi copiilor libertate, iar lucrul acesta este, poate, mai greu de acceptat de către părinți decât de copii. De regulă, ești tentat să îi consideri mai nepregătiți pentru independență decât sunt ei de fapt. Aceasta, însă, este foarte importantă atât pentru dezvoltarea lor emoțională cât și pentru pregătirea lor pentru a face față situațiilor reale cu care se vor întâlni oricum, indiferent câtă grijă și protecție le oferi când sunt mici. Îmi amintesc cât de greu ne-a fost să facem pasul de a-i lăsa singuri în casă pe cei doi băieți ai noștri, chiar și pentru câteva ore. Deși cel mic era în ultimul an de grădiniță iar cel mare era deja la școală, deci nu mai erau chiar micuți, ne-a fost foarte greu. Ca să trecem peste moment mai ușor m-am gândit că trebuie să găsesc o soluție de a-i supraveghea, ca să putem căpăta încredere în capacitatea lor de a-și purta singuri de grijă. Așa că am început să caut o soluție de supraveghere de la distanță. După ce … Mai mult

Cu drag, de la Sedona

Este o zi plictisitoare de marți, clipele se scurg cu o încetineală de-a dreptul enervantă. Mai e mult până în weekend, când încep să se întâmple lucrurile cu adevărat importante… Ufff… O să stau să pălăvrăgesc, ca de obicei, cu prietenele mele și o să ne povestim peripețiile prin care am trecut în weekend, ca să treacă timpul mai ușor. Dar, am uitat să mă prezint. Sunt o bicicletă robustă și arătoasă, pe nume Sedona. Nu e așa că am un nume minunat? Eu sunt topită după el! Mi se mai spune că sunt uriașă, Giant Sedona și sunt mândră de asta! Cred că numele meu vine de la faptul că sunt seducătoare și primadona bicicletelor! Aș spune, fără falsă modestie, că am niște forme mai mult decât interesante. Mi s-a dus vestea că sunt o bicicletă foarte adaptabilă și că pot trece cu ușurință de la o plimbare liniștită prin oraș sau prin parc, la un traseu special sau chiar unul de munte. Și, nu în ultimul rând, sunt renumită pentru confortul pe care îl ofer celor pe care îi însoțesc într-o plimbare. Toți, fără excepție, mi-au spus că sunt deosebită din punctul ăsta de vedere. Asta sunt eu! Îmi petrec zilele … Mai mult

Vise parfumate

Mă întorsesem de la petrecerea zilei mele de naștere, era ora 2 spre dimineață și treceam în revistă cadourile primite. Întotdeauna obișnuiesc să privesc sau să probez cadourile după aniversările mele și să mă bucur din plin de ele. Printre altele, primisem două cămăși, un parfum și o curea. La radio se auzea melodia „Goin’ in” a lui Jennifer Lopez. Ce frumos! Am fost îndrăgostit lulea de ea în adolescență. Știți, cu siguranță, cum sunt primele pasiuni pe care le faci pentru o artistă sau o cântăreață, vă amintiți fluturii aceia în stomac pe care îi simți pentru prima dată. Și îți dorești să te mai uiți o dată, și încă o dată, la videoclip sau film… Melodia asta chiar îmi plăcea în mod deosebit… „Tonight feels like we can do anything we like, oh Tonight feels like the best night of my life I’m goin’ in, i’m goin’ in, i’m goin’ in I’m goin’ in, i’m goin’ in, in in in in It’s ‘go’ time, press my button yeah blow the stage, grenade” În acel moment îmi pică privirea pe parfumul primit. Era un parfum Playboy VIP for Him! Uau! Îmi amintesc că văzusem cu puțină vreme în urmă o reclamă cu acest parfum în care … Mai mult

Povestea Scufiței Roșii corporatiste

Copilăria a trecut de mult… Parcă a fost acum o sută de ani când mă trimitea mama cu coșulețul de bunătăți la bunica mea, care stătea tocmai în capătul celălalt al pădurii. Am trecut cu bine prin toate peripețiile mele cu lupul cel rău. Cu ajutorul vânătorului, bineînțeles. Am și rămas buni prieteni. E un om extraordinar, care ar putea fi orice, chiar și profesor sau ministru, numai că, fiind brânză bună în burduf de câine, a preferat să nu se complice și să aibă o viață tihnită, în mijlocul naturii, departe de orice stres. Mă rog, treaba lui. Eu, însă, nu sunt așa! Dintotdeauna, mi-am dorit să plec din sat și să ajung cineva. Într-un loc uitat de lume nu faci nicio brânză. Trebuie să mergi acolo unde se întâmplă lucrurile cu adevărat importante… la oraș! Așa că am bătut-o pe mama la cap și m-a trimis la școală la oraș. De provincie, e adevărat, dar măcar a fost un prim pas. Acolo am învățat ca o nebună, m-am luptat pentru fiecare notă și am fost cea mai bună din clasă. După liceu, m-am mutat în capitală și am intrat ca în brânză la facultate, fără nicio emoție. Ei, de aici încolo a început … Mai mult

Cum să faci un drive-test cu un laptop

Sunt multe lucruri în viață care presupun să faci o alegere. Uneori, această alegere este pentru o perioadă lungă de timp. Și, pentru a lua o hotărâre corectă, cu care să fii confortabil, trebuie să decizi în cunoștință de cauză. Primul exemplu care îmi vine în minte este cumpărarea unei mașini. Să nu-mi spui că este o alegere ușoară, că nu te cred! Poate ai trecut prin asta și ai observat că, dacă te sfătuiești cu prietenii sau colegii, o să primești nenumărate opinii, cele mai multe fiind în contradicție cu părerile tale… Ce e de făcut? Eu cred că cea mai bună abordare este să îți construiești propriile criterii și să le analizezi cu atenție, fie că este vorba despre caracteristici, formă, culoare sau marcă. O unealtă aproape indispensabilă, pentru mulți dintre noi, a devenit, în ultima vreme, laptopul. Și, la fel ca și o mașină pe care o folosești, în medie, în jur de 5 ani, un laptop este un lucru care te va însoți, acasă sau la serviciu, cel puțin câțiva ani. La ce te uiți atunci când îți alegi un laptop? Propun să ne gândim împreună care ar fi cele mai importante criterii, folosind o analogie cu achiziționarea unei mașini, pentru că la mașini se pricepe toată lumea, nu-i așa? Decizia că … Mai mult

Poveste de Crăciun

„S-au văzut prima oara într-o seară de mai S-au plăcut, el avea părul scurt, ea bălai Parcă se cunoșteau, ochi în ochi se priveau Ca și când timpul ar sta în loc. Nu știa ce sa-i spună și se fâstâcea El era cu 2 ani mai în vârsta ca ea La același liceu, cu același troleu mergeau Dar fără să fi știut. Se întâmpla oare s-ajungi să îți găsești O jumătate cu care toată viața ai să trăiești?” […] Trecuseră deja 5 ani de când avusese curajul să intre în vorbă cu ea. După ce se priviseră lung câteva săptămâni la rând, el făcuse un efort supra-omenesc și, într-o bună zi, roșu din cap și până în picioare, se dusese la ea și îi spusese: – Știi… Am… Aș vrea… Dacă nu te superi… Nu știu cum să-ți spun… Ai vrea să… ieșim diseară în oraș? – Desigur, răspunse ea zâmbind și cu o siguranță care au făcut să îi treacă pe loc toate emoțiile. Fusese cel mai greu moment din viața lui, iar acum se simțea ca un gladiator ieșit învingător după o luptă crâncenă. Era o victorie incredibilă, mai ales asupra emoțiilor care l-au împiedicat atâta timp să facă pasul. Răsuflă ușurat… O făcuse! Apoi, lucrurile au decurs cu atâta naturalețe încât, parcă era prea frumos să fie adevărat. Își ghiceau gândurile, se trezeau de multe ori începând să spună același lucru și … Mai mult

O carte, un salt în timp

Îmi amintesc cu melancolie de perioada copilăriei mele. Revăd și acum curtea bunicilor în care am crescut, cu mulți copaci pe care i-am explorat pe verticală în cel mai mic detaliu, cu vița de vie pe care abia așteptam să o culeg toamna, cam pe la mijlocul lui septembrie și cu rondul de flori de care bunica mea se ocupa zilnic și cu care se fălea nevoie mare. Toate acestea sunt imagini care mă vor însoți toată viața. Nu pot uita diminețile în care mă trezeam atunci când vroiam, iar în bucătărie mă așteptau două căni cu ceai de sunătoare cu multă lămâie și sandvișurile cu cașcaval ras, obținut cu mari sacrificii de mama de la șeful de cantină al uzinei în care lucra… A fost o perioadă lipsită de griji din care îmi amintesc foarte clar liniștea și confortul pe care mi le ofereau părinții mei pentru a avea o copilărie fericită. Deși traversam atunci perioada cea mai dură și plină de restricții a regimului comunist, ai mei încercau să îmi ofere tot ce puteau pentru ca eu să nu resimt acest lucru… Și au reușit… Era o perioadă în care, pe lângă greutățile avute în obținerea celor necesare existenței de zi … Mai mult