Gentuța cea urâtă

Am avut o istorie zbuciumată, trebuie să vă mărturisesc! La puțin timp după ce am venit pe lume, am trecut printr-o experiență traumatizantă, fiind furată de lângă familia mea și adusă aici, la magazinașul ăsta mic unde se vând genți. Mi-au rupt chiar și breteaua atunci când am fost smulsă, pur și simplu, de pe umărul celei care mă purta. Nici nu am apucat să îi cunosc prea bine pe ai mei, așa că intuiți, desigur, tristețea pe care o port în suflet. Astfel se face că, practic de când eram doar o mică gentuță, locuiam aici, trântită într-un colț al unui dulap destul de dezordonat, alături de multe alte genți. Acestea erau scoase zilnic din dulap și expuse, din câte mi-au spus, la vânzare în magazin. Ori de câte ori se întorceau seara din magazin, povesteau despre ce mare e lumea care se vedea dincolo de vitrină și câți oameni veneau zilnic să le vadă! Unele dintre ele nici nu se mai întorceau și erau tare invidiate de celelalte că reușiseră să își găsească, în sfârșit, rostul în viață. Eu le ascultam cu atenție, deși nu prea înțelegeam pe atunci prea bine despre ce vorbeau… Viața acolo nu ar fi … Mai mult

Yin și Yang

Sunt deopotrivă Yin, dar și Yang, sunt o combinație a lor calculată printr-o formulă secretă care le face, de cele mai multe ori, să coabiteze în proporții dezechilibrate și acest lucru mă afectează într-un mod negativ. De aceea, caut armonia dintre aceste două forțe primordiale cu toată ființa mea. Năzuiesc continuu la echilibrul dătător de liniște și pace dintre fațetele mele complementare. Numai că, mai tot timpul, sunt ba mai mult Yin, ba mai mult Yang și pornesc din nou în căutarea balanței aceleia ideale. Și atunci fug, ca să mă pierd mai întâi de mine pentru ca mai apoi să am puterea să mă regăsesc. Și colind pe șosele, merg zi și noapte, fără răgaz, fără să obosesc și cu o poftă de necontrolat. Secunde, minute și ore trec fără să îmi pese, ador senzația de evadare și îmi place enorm sentimentul de libertate pe care îl simt atunci atât de acut! Gonesc fără o țintă anume și mă hotărăsc în ultimul moment care va fi următoarea destinație. Alunec fără să scot niciun zgomot, într-o liniște aproape desăvârșită și, în același timp, am toată puterea de care am nevoie, atunci când am nevoie de ea. Ajung la răscruci de drumuri și … Mai mult

Darul cel mai de preț

Ne mutaserăm de puțin timp în casa visurilor noastre, situată exact în cartierul select la care am tânjit atâta timp și parcă nici nu ne venea să credem că reușisem în sfârșit să terminăm amenajările, mobilarea și decorarea cuibușorului nostru! Și eu și soția mea aveam deja o carieră bine pusă pe făgaș și, astfel, am reușit să ne permitem să locuim în această zonă elitistă. Acum puteam, în sfârșit, să savurăm senzația aceea minunată pe care numai căminul mult dorit ți-o poate oferi. Fiindcă fusesem tot timpul foarte ocupați și concentrați să terminăm de aranjat căsuța și curtea, nu apucasem să cunoaștem aproape pe nimeni din cartier, iar soția mă tot bătea la cap spunându-mi că așa este politicos, să mergem să ne prezentăm vecinilor. Așa se face că azi, văzând mașina vecinilor de vizavi parcată pe peluza din fața casei lor, mi-am luat inima în dinți și m-am dus să mă prezint, profitând de răgazul ce îl aveam în timp ce soția mea pregătea masa de seară pe care urma să o servim, cum altfel, decât în micuța, dar cocheta noastră curte din spatele casei. Am traversat strada și am bătut la ușa din lemn masiv a vecinilor noștri, … Mai mult

Câteodată câștigi, alteori… înveți

M-am născut și am crescut pe vremea comunismului, cu toate acestea copilăria mea a fost una foarte frumoasă și lipsită de griji, părinții mei făcând tot posibilul să îmi ofere tot ce se putea având în vedere contextul de atunci. Și trebuie să le fiu recunoscător pentru că au reușit să îmi dăruiască o copilărie fericită, o perioadă unică a vieții mele de care îmi amintesc cu emoție și în care încerc câteodată să mă reîntorc privind în ochii copiilor mei. Când spun copilărie mă gândesc în primul rând la joc, pentru că nimeni nu știe să facă acest lucru mai bine decât copiii. Jocul ne-a oferit tuturor bucurie, confirmări, relaționări, comunicare dincolo de cuvinte și niște momente de neuitat. De multe ori îmi revin în amintire jocurile copilăriei mele, jocuri cu siguranță mult mai simple decât cele de care se bucură generațiile de astăzi dar, cu toate acestea, la fel de pline de bucurie, energie, implicare și emoție ca ale oricărui alt copil. Dacă ar fi să aleg jocul meu preferat din copilărie, acesta a fost, fără îndoială, cățăratul în copaci. Adoram să fac asta pentru că acolo, printre crengile pomilor din curtea bunicilor mă imaginam un iscusit căpitan de vas, … Mai mult

Privind în viitor

Îmi pare bine să vă văd! Mă numesc GeForce și sunt un card video specializat în redarea graficii pentru PC-uri și ultrabook-uri. Am niște calități indiscutabile și multă ambiție, așa că vreau să ajung departe. Țin foarte mult la imaginea pe care o creez în ochii celor din jur, așa că ador rendering-ul fie el în 2D sau 3D, sunt pasionat de decoding și îmi place enorm să mă afișez în public, pe cât mai multe monitoare, dacă se poate! Și trebuie să vă mărturisesc că nu există bucurie mai mare pentru mine decât să văd privirile încântate ale celor care privesc imaginile extraordinare pe care le pot reda! Sunt foarte atașat de felul meu de placa de bază, cea care îmi dă tot ce am nevoie ca să mă integrez cât mai bine în sistemele din care fac parte. Deoarece am devenit foarte puternic, câteodată mai dau o mână de ajutor procesorului pentru a executa mai rapid operațiunile mai dificile. Sunt tare mândru de originea mea foarte bună, fac parte din familia faimoaselor plăci video nVidia, cele cărora li s-a dus faima în ceea ce privește grafica video. Cu siguranță ați auzit de celebra placă video RIVA TNT, ei bine, ea este bunica … Mai mult

Ștampila cu… mulțumesc

Nu cred să fie vreunul dintre noi care să fi scăpat în școala generală sau liceu de nesuferitele porecle pe care le ticluiau colegii mai răutăcioși. Și, de regulă, acestea nu erau unele plăcute, ci, dimpotrivă, scoteau în evidență o trăsătură de caracter sau fizică mai puțin reușită. Ca și copil sau adolescent, fiecare individ gestionează în felul său personal chestiunea asta cu poreclitul. Unii trec mai ușor peste porecle, reușind chiar să vorbească despre ele cu umor, alții însă suferă de-a dreptul din cauza lor. Convingerea mea era că, odată cu terminarea facultății și trecerea la serviciu, nu voi mai auzi despre porecle. Ei bine, aveam să descopăr că acestea nu dispar, ci se transformă în ceva mult mai periculos și anume în ceea ce numim etichete. Etichetarea este un mod agresiv de a categorisi și judeca oamenii, cu efecte foarte nocive asupra celui către care se îndreaptă, în sensul că îl poate influența într-o astfel de măsură încât să devină exact așa cum este considerat de către cei din jur. Să nu mai vorbim de faptul că etichetarea unei persoane poate deveni o piedică serioasă în calea carierei profesionale a acesteia. Mai ales în corporații, etichetarea este, însă, la mare modă. … Mai mult

Drumul de la „aș vrea” la… „pot”!

E atât de frumoasă și de specială, încât o văd imediat în mulțime, de parcă ar emite o lumină specială, într-o lungime de undă pe care doar eu o interceptez. Și atunci inima mi-o ia razna, iar stolul de fluturi din stomac își ia zborul. M-am îndrăgostit. Știu asta. Vreau însă ca și ea să știe ce simt… Vreau să fie a mea! Știu că pentru a o cuceri ar trebui să fiu un pic misterios, ba poate chiar să pozez puțin într-o persoană greu de abordat. Aș vrea să pot să fac asta, dar din nefericire nu reușesc deloc, pentru că mă topesc, pur și simplu, atunci când sunt lângă ea. Cu toate acestea o caut permanent, iar atunci când o zăresc mă îndrept imediat către ea, ca și cum aș fi manevrat de o forță nevăzută. Îi caut prezența cu toată ființa mea, aș vrea să stau tot timpul în preajma ei și găsesc orice motiv numai să pot să mai zăbovesc lângă ea măcar încă o clipă în plus. Și, apoi… aș rămâne pentru o viață întreagă! Aș vrea să îi vorbesc, despre orice, câte în lună și în stele. Aș vrea îi povestesc totul despre mine, toată viața … Mai mult