Take, Ianke și Cadîr sunt… online

„Vezi înaintea ochilor un șir de case ca și cum le-ai privi din stradă. Sunt acolo trei prăvălii modeste, de târgușor provincial, întâia este a lui Take, a doua este a lui lanke și cea din urmă și micuță  de tot a lui Cadîr. Casa lui Take și a lui lanke sunt construite absolut la fel, numai că sunt cu totul altfel zugrăvite. De pildă, zidurile casei lui Take sunt roșii, iar tabla de pe acoperiș albă, pe când casa lui lanke are zidurile albastre și tabla de pe acoperiș roșie  Firma lui Take, pe care-i scris doar: „La Take”, e neagră, cu litere galbene, iar a lui lanke e galbenă cu litere negre. Căsuța micuță a lui Cadîr și firma lui au luat de la fiecare câte o culoare. Așa, de pildă, zidurile sunt roșii, tabla neagră, firma galbenă cu litere albe.”

[…]

„Toți trei negustorii, ușor și comod îmbrăcați de vară, dormitează pe scaune înadins puse în față, fiecare la prăvălia lui.”

Toată lumea cunoaște povestea lor plină de replici savuroase!

[…]

După mult, mult timp de la cele întâmplate mai sus, într-o altă vară și mai toridă, cei trei se regăsesc în aceeași postură, de data asta în fața caselor lor proaspăt și curat vopsite în alb. Nici urmă de vreo firmă…

Ianke: Pfuu, ce mai căldură!

Take: Și ce îmi spui mie?

Ianke: Păi ce? Ție îți spun?

Take: Păi cu cine vorbești?

Ianke: Ce te interesează pe tine cu cine vorbesc? Uite vorbesc și eu așa, singur. Că de când au plecat copiii, tot singur vorbesc. Că doar n-o să stric vorbele pe tine.

Take: Ufff… Măi omule, tot rău de gură ești, credeam că dacă am rămas doar noi prin târgul ăsta, o să îți mai vină mintea la cap… Din cauza ta și-au luat copiii lumea în cap, deși mie Ionel îmi promisese că o să aibă grijă toată viața de prăvălia noastră în care reușisem să împăcam toate trei religiile și îi găsisem și un nume potrivit: La Ierusalim

Ianke: Ia auzi la el! Din cauza mea… cum adică din cauza mea? Eu am făcut totul ca să îi țin aici, lângă noi. Ba chiar te-am convins să vopsim casele în alb cum au dorit Ana și Ionel! Dar tu… tu le-ai fost un consilier groaznic. Degeaba ți-am zis toată viața că diferența dintre noi este că eu sunt un negustor bun, iar tu, unul prost. Degeaba, că n-ai învățat nimic…

Take: Măi, dar spurcată gură mai ai, nu știu cum te ține Dumnezeu pe pământul ăsta! Zici mereu că dacă nu vorbești, te otrăvești, dar dacă vorbești, otrăvești pe ceilalți, să știi!

Ianke: Păi da, dacă spun adevărul, nu-ți convine, cred și eu… Acum ce mai putem să facem? Am rămas singuri în locul ăsta uitat de lume, prăvălia au vândut-o copiii înainte sa plece că oricum s-a deschis supermarketul ăla la marginea târgului și nu mai cumpăra nimeni de la noi. Mă întreb când o să îi mai vedem pe copii…

Take: Ufff… Acum stăm și privim cum trec trenurile…

Obosiți după așa o dispută și toropiți de căldură, cei doi se opriră să își tragă sufletul  În tot acest timp, Cadîr părea că doarme adânc, deși, de data asta, nu sforăia. După un timp, un tren care oprise în gară le atrase atenția celor trei.

Cadîr: Ultimul tren de azi soseam.

Ianke: Na, că s-a trezit turcul. Credeam că nu te mai trezește nici Mahomed…

Cadîr: Ei, Cadîr nu dormeam, stam așa, gândeam.

Ianke: Ia auzi! Gândeai! Nu credeam că ești în stare de așa ceva… La ce gândeai tu, măi Cadîr?

Cadîr: Uite, gândeam ce față făceam voi când văzut surpriza.

În acel moment, apar Ana și Ionel.

Ana: Papa!

Ionel: Tată!

Ianke: Ce vorbești? Așa o surpriză! Ei, asta chiar e o surpriză imensă!

Take: Băiatul meu! Te-ai întors!

Cadîr: Ana-niki! Ionel!

Toți se îmbrățișează și se sărută.

Ianke: Mă, turcule, tu știai ceva de asta?

Cadîr: Știam. Cadîr vorbit cu copii. Vroiam surpriză făceam la Take și Ianke.

Take (agitând pumnul în aer): O să ne omori cu zile! Cum ai putut să nu ne spui că vin copiii? Ne pregăteam și noi cum se cuvine…

Ianke: Ia spuneți, copii, ce ați făcut de când ați plecat? Cum vă merge?

Ionel: Foarte bine, nene Ianke! Avem o surpriză pentru voi. Știți că atunci când am plecat am vândut prăvălia, pentru că nu mai mergea bine din cauza supermarket-ului cel nou.

Take: Ufff…

Ianke: Ufff…

Ionel: Ei, gata cu oftatul, știu că ați suferit din cauza asta. Dar noi am simțit că putem deschide o altă afacere care să ne aducă un profit mult mai bun. Nu știam dacă o să fiți de acord cu noi, așa cum s-a întâmplat și cu căsătoria noastră, așa că am preferat să nu vă spunem nimic. Doar lui nenea Cadîr i-am mărturisit, căci el a fost întotdeauna confesorul nostru. Știți, acum este foarte la modă comerțul online. Te uiți pe internet, adică pe calculator, de acasă, la ce ai vrea să cumperi și comanzi din fotoliu. Nu mai trebuie să te duci până la magazin. Așa e omul modern… comod. Așa că, din banii pe care i-am obținut din vânzarea prăvăliei noastre am deschis un magazin virtual cu produse electronice și electrocasnice, cum cere piața de astăzi.

Ana: Și ne merge foarte bine!

Cadîr: Și magazin optimizat pentru căutare estem. Dacă căutam după cuvintele cheie laptop, calculatoare, pe locul întâi în google aflam. Page rank de 5 avem…  Cadîr mândru de magazin de la copii!

Ianke: Na, că acum turcul a luat-o pe păsărește… Ce tot spui acolo?

Cadîr: Eu citit, studiat comerț online, bun afacere estem.

Ionel: Zice bine, nene. Adică magazinul nostru este printre cele mai bune magazine online. Așa că, tată, nene Ianke, nene Cadîr, noi ne-am ținut promisiunea. Prăvălia noastră există în continuare, numai că acum suntem online!

Ianke (privind contrariat către Take): I-auzi, Take, Ianke și Cadîr sunt online! Orice ar însemna asta…

Cadîr: Noi mândri de voi estem. Promisiune îndeplinită!

Take: Haideți să punem masa, probabil sunteți hămesiți de foame după un drum așa de lung!

~ SFÂRȘIT ~

Deși este o ficțiune pornită de la scenariul genial al lui Victor Ion Popa, în care, evident, orice asemănare cu întâmplări sau personaje reale este o pură întâmplare, povestea de mai sus poate fi istoria începutului comerțului virtual în țara noastră sau a înființării unuia dintre primele magazine online, cum este și Oktal.ro. Precum în istorioara mea, unde este vorba despre promisiuni respectate, Oktal își duce la bun sfârșit promisiunile încă de la înființarea firmei care s-a petrecut acum 13 ani.

Pentru mine, înseamnă mai puțin felul în care faci o promisiune, important este modul în care aceasta se desăvârșește prin faptele care duc la îndeplinirea ei.

De ce este nevoie pentru ca un magazin online să fie de succes? Oferte atractive, promovarea lor pentru a ajunge la clienți, o comunicare bună, livrare exactă, produse în stare excelentă și servicii post-vânzare de bună calitate. Firma Oktal a respectat toate aceste principii și a reușit să ajungă una dintre cele mai longevive firme online din comerțul românesc. Și, cel mai important, acordă o atenție deosebită respectării promisiunilor făcute, pentru că a înțeles că, pentru ca totul să fie ok, talentul și eforturile angajaților trebuiesc puse în serviciul cumpărătorilor.

Astăzi, este ușor sa ai un magazin virtual. După cum v-am povestit, chiar și Take, Ianke și Cadîr au ajuns online… Puțini, însă, rezistă pe această piață foarte pretențioasă. Oktal este una dintre firmele care a găsit secretul longevității pe segmentul online prin seriozitate, consistență și entuziasm!

Felicitări firmei Oktal pentru consecvența arătată în tot acești ani în respectarea promisiunilor făcute clienților săi!

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2012.

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.