Tricoul confiscat

– Tati, săptămâna asta vii mai devreme? mă întreba în fiecare seară Dragoș, băiețelul meu care tocmai împlinise 3 ani, mereu plin de speranță.

– Imediat ce termin treaba la birou, vin, desigur, răspundeam eu.

– Promiți? încerca el să smulgă o promisiune.

De cele mai multe ori nu îi răspundeam pentru că știam că nu aveam să mă țin de cuvânt. În acea perioadă, apucam să ne vedem aproape doar în weekend. Dimineața plecam înainte ca el să se trezească, iar seara ajungeam după ce se culca. Proiectul în care eram angrenat trup și suflet de un an de zile și care era considerat cel mai important pentru compania la care lucram, se apropia de final și, consideram eu, nu puteam să las echipa pe care o coordonam singură. Ca urmare, ajungeam primul și plecam, de regulă, ultimul de la birou.

Seara târziu, stăteam puțin de vorbă cu soția mea, care îmi povestea încântată câte minunății făcuse Dragoș în ziua respectivă. La 3 ani, copii sunt absolut adorabili, fac niște drăgălășenii extraordinare pe care eu, dintr-un motiv pe care nici acum nu mi-l explic, alegeam să le ratez. Îmi părea extrem de rău că nu puteam să trăiesc aceste momente alături de cel mic, dar mă consolam la gândul că nu mai e mult, în câteva săptămâni aveam să finalizăm proiectul și gata, mă reîntorceam în sânul familiei.

În cele din urmă, zilele până la finalul proiectului s-au scurs în același fel, cu stres, milioane de probleme care trebuiau gestionate pe loc și, evident, cu absența mea din viața de familie. Cu eforturi, am reușit să livrăm proiectul în bune condiții  A fost un mare succes, conducerea companiei fiind foarte mulțumită de rezultat. Trebuie să recunosc că, și pentru mine, a fost o mare satisfacție profesională.

Pentru a recunoaște meritele celor implicați în proiect, am organizat o petrecere de închidere a proiectului. Piesa de rezistență a fost constituită de niște tricouri personalizate pe care le-am comandat online. Găsisem, întâmplător, pe facebook, la un moment dat, pagina Tshirts.ro, unde îmi plăcuse în mod deosebit un tricou funny cu Titanic și de aici mi-a venit ideea. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că am putut să comand online aceste tricouri cu mesaje, fiecare text fiind adaptat pentru fiecare coleg de-al meu direct pe site. Astfel, am putut să le mulțumesc într-un fel foarte personal, fiecăruia în parte, pentru contribuția adusă în proiect. Prefer întotdeauna acest lucru atunci când recunosc munca cuiva, în locul felicitărilor generale, către întreaga echipă, care par că nu supără pe nimeni, dar nici nu mulțumește cu adevărat pe cineva.

Eu am purtat unul dintre aceste tricouri pe care scria că alături de echipa mea niciun vârf nu e prea înalt, făcând o analogie cu alpiniștii care ating Everestul prin dedicație, pasiune și muncă de echipă. Evenimentul a fost unul foarte frumos și toată lumea a primit cu drag recunoașterea eforturilor lor. Mi-am dat seama de asta pentru că i-am surprins la ieșire pe mai mulți făcând poze cu noile lor cadouri personalizate, tricourile cu mesaj.

Într-una dintre serile ce au urmat, deși perioada de foc la serviciu se terminase, mă adâncisem, din obișnuința creată în ultimul an poate, în diverse activități care puteau, desigur, aștepta până a doua zi. Când am ajuns acasă, din nou foarte târziu, cel mic se pregătea deja de culcare. În clipa în care m-a văzut, a țâșnit din pat direct în brațele mele. Spre surprinderea mea, era îmbrăcat cu tricoul meu de la Tshirts.ro. Da, exact cel pe care l-am purtat la festivitatea de închidere a proiectului. Era foarte haios felul în care arăta așa îmbrăcat, părea să se împiedice la fiecare pas, arăta precum Mutulică din Albă ca Zăpada.

– Ce faci, Dragoș, l-am întrebat râzând, de ce mi-ai luat tricoul?

– Pentru că îmi place și sunt mândru de tati al meu! strigă el cu multă hotărâre. Tati e cel mai tare de la serviciu, toată lumea se bazează pe tati! Și să știi că nu ți-am luat tricoul, ți l-am con-fis-cat! a silabisit cu atenție ca să dea toată importanța necesară ultimului cuvânt. De acum, tricoul ăsta e al meu și o să dorm cu el!

Nu ne-am putut abține să nu ne jucăm puțin înainte de culcare și apoi, înainte de a se așeza în pat, mi-a spus:

– Tati, să nu mai stai așa de mult la serviciu, să vii seara repede să te joci cu mine, mi-a plăcut mult seara asta!

A fost momentul în care mi-am dat seama că Dragoș îmi confiscase tricoul nu întâmplător. Gestul lui avea o semnificație pe care nu știa să o exprime în cuvinte la vârsta lui. El vroia să îmi transmită astfel cât de dor îi era de mine. Alesese să doarmă îmbrăcat cu tricoul meu încercând, parcă, să recupereze pe parcursul nopții tot timpul în care eu nu fusesem lângă el.

Din acel moment, nu am mai pus niciodată nimic mai presus decât timpul petrecut cu familia mea. Și când mă gândesc că acest impact pozitiv a fost datorat unui tricou!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Surse foto: mtnprofessionals.com, super-blog.eu, tshirts.ro

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.