Ziua Alegerii

– Tati, m-am întors de la școală! strigă cel mic sărindu-mi în brațe.

L-am prins din zbor și l-am strâns cu dragoste în brațe. Mă regăsesc așa de mult în el, îmi retrăiesc parcă copilăria și anii în care mergeam și eu la școală. Mai e un an și sosește și pentru el momentul acela atât de important, Ziua Alegerii.

În lumea noastră, ColoPia, în fiecare an, toți copiii care termină studiile, sunt chemați în fața comunității pentru a își alege meseria, în Ziua Alegerii. Cel mic deja știe ce vrea să devină. Pentru că îi place enorm să călătorească, și-a ales deja menirea, o să fie o ștampilă de buzunar, Pocket Stamp, astfel va putea vizita multe locuri noi. Iar eu îl susțin în alegerea făcută, din toată inima!

Doamne, îmi aduc aminte prin ce emoții am trecut eu atunci, de Ziua Alegerii, nu am fost deloc pregătit pentru pasul ăsta. Parcă și acum mă trec fiorii… Zilele treceau cu repeziciune, iar eu eram din ce în ce mai neliniștit, deoarece nu reușeam să mă hotărăsc ce fel de ștampilă vroiam să fiu. Eram complet blocat și nu făceam decât să îmi imaginez cum în acea zi, atât de importantă și care trebuia să fie una dintre cele mai speciale din viața mea, eram întrebat de către Consiliu ce meserie îmi alesesem, iar eu mă bâlbâiam și nu puteam articula niciun cuvânt. Iar apoi, Președintele spunea verdictul:

– Prea bine, dați-i acestui copil una dintre sarcinile care rămân la sfârșit, cele care nu sunt alese de ceilalți.

heavydutyAveam de unde să mă inspir în ceea ce privește meseria de la părinții mei. Tata, o ștampilă Heavy Duty, Expert Line, era un bărbat adevărat care făcea față oricărei situații, oricât de solicitantă ar fi fost. Jobul lui era unul extrem de important și nu îmi închipuiam cum ar fi fost lumea fără ajutorul tatălui meu. Lucra foarte mult, câteodată venea foarte târziu acasă, însă nu părea niciodată obosit. În toată educația pe care mi-a dat-o mi-a insuflat responsabilitate, putere de muncă și dedicație și își dorea enorm să îi urmez drumul. Dar eu simțeam că vreau să o iau pe altă cale. Dacă mă gândeam bine, nici tata nu a călcat pe urmele bunicului, o ștampilă tradițională, de meserie Cifrieră și Datieră manuală, deh, tehnologia nu era așa de avansată pe vremea lui.

printerMama, pe de altă parte, o minionă, o Printer Line de dimensiuni mici, era admirată de toată lumea pentru faptul că inspira încredere, era săritoare și dădea o mână de ajutor oricui avea nevoie. Ca orice femeie era și foarte versatilă, înlocuind colegele datiere sau numărătoare, atunci când acestea erau în concediu, de exemplu. Spre deosebire de tata, ea m-a încurajat mereu să îmi găsesc singur drumul în viață și îmi spunea că voi putea fi fericit doar dacă voi face lucrurile cu plăcere și pasiune.

Una peste alta, nu aveam nicio idee despre ce aș putea să fiu. Tot ce știam și simțeam era că vroiam să pot inspira oamenii! Toate meseriile pe care le cunoșteam de la cei din familia mea erau foarte frumoase, extrem de utile dar nu mă vedeam făcând niciuna dintre meseriile lor, eu vroiam ceva mai provocator, care să mă țină în priză și să nu mă lase să mă plictisesc.

greenlineÎntr-o ultimă încercare, m-am gândit să trec pe la mătușa mea, o persoană deosebită, o Green Line, cu convingeri mult mai liberale. Ea avea încă de atunci un fel de a fi așa, mai flower-power, care pe mine mă atrăgea. Era o persoană extrem de responsabilă, o ecologistă căreia îi păsa de cei din jurul său dar și de viitorul planetei. În meseria ei, nu folosea decât materiale reciclate și biodegradabile. Parcă mă văd și acum, așadar, în ultima zi înainte de Ziua Alegerii, la ea acasă, cu un pahar de suc în față, cerându-i părerea despre viitorul meu.

– Sunt complet dezorientat, i-am mărturisit agitat, nu știu ce meserie să îmi aleg, iar mâine este ziua decisivă. Ce mă fac?

– În primul rând să îți păstrezi calmul, îmi zâmbi mătușa cu căldură. Panica este cel mai mare dușman atunci când trebuie să iei o decizie. Spune-mi, tu ce visezi să faci în viață?

– Păi, vreau să fiu util, dar într-un alt fel decât au făcut-o părinții mei. Vreau să dau posibilitatea celor pentru care lucrez să fie creativi, să se poată adapta diverselor situații, iar eu să mă reinventez de câte ori este nevoie.

– Atunci, asta trebuie să fii! Ce te oprește să fii ceea ce visezi?

– Nu știu, poate faptul că nu vreau să dezamăgesc pe nimeni. Tata, de exemplu, a făcut totul pentru mine, iar acum își dorește să îi calc pe urme și nu știu cum ar primi o altă alegere din partea mea.

– Ei bine, să știi că aici este vorba despre tine și numai despre tine. Viața ta poate fi fericită doar dacă îți iei destinul în propriile mâini. Apoi, dacă tu ești mulțumit, poți oferi înapoi celor dragi mult mai mult! Trebuie să ai curajul să decizi pentru tine!

A fost imboldul care m-a luminat! A doua zi, în dimineața Zilei Alegerii, m-am trezit cu zâmbetul pe buze, pentru că știam exact ce vroiam să fiu, o ștampilă din gama revoluționară tocmai apărută, cea mai nouă meserie din ColoPia, o ștampilă cu set de litere DIY. Puteam astfel să experimentez tot ceea ce îmi doream, puteam să ofer flexibilitate, iar atunci când venea vorba despre personalizare, reprezentam cea mai bună opțiune.

În plus, toată viața de atunci înainte mi-am propus să îi îndemn pe cei din jurul meu să acționeze, să dea viață lucrurilor la care visează!

Eu la absolvire, în Ziua Alegerii

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Surse foto: blog.strivelabs.com, super-blog.eu, colop.ro

Tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.